Pe muntele Ceahlău, își duc traiul niște câini deosebit de simpatici. Inteligenți și frumoși foc. Atleți perfecți pe patru picioare, ei își fac veacul pe lângă cabane, de unde îi preiau pe turiști, când aceștia urcă sau când coboară. Așa, din pură ospitalitate montană. Fiind niște știutori la perfecție ai traseelor, te conduc ferm, cu o competență de ghid calificat.
Sunt îndrăgiți de toată lumea și nu percep cine știe ce tarif pentru serviciile de companie pe care le prestează. Cu jumătate de crenvurșt sau cu trei felii de parizer – rețineți, fără muștar, ca să fie mai ieftin – îi poți închiria până sus, în vârf de munte. Nu-s deloc materialiști; și zic asta pentru că uneori îi conduc gratuit pe drumeți, fără să se bosumfle când nu se aleg cu nimic.
Acuma câțiva ani, pusese stăpânire îngrijorarea pe mine, fiindcă nu mai întâlneam nici un cățel, în ascensiunile mele obișnuite pe muntele Ceahlău. Ajuns odată la cabana Dochia, după un popas la cabana Fântânele, un meteorolog mi-a explicat, la un pahar de ceai magnetic, motivul absenței cățeilor de traseu. Îi împușcă șeful salvamontiștilor.
– Îi împușcă? De ce îi împușcă, ce rău făceau vietățile astea ?, am întrebat, cu durere și indignare, ud până la piele de ploaie care îmi crea frisoane.
– Ca să se distreze, mi s-a răspuns, de aia descărca gloanțele în ei.
– Ce distracție o mai fi și asta, să omori niște vietăți pașnice, mai ales fără să ți-o ceară cineva ? Ce distracție ?
Între timp, s-ar părea că șeful salvamontiștilor și-a găsit o altă ocupație ori s-a mai umanizat. La sfârșitul săptămânii trecute, am urcat iar pe Ceahlău, conform iubirii constante pe care i-o port acestui munte sfânt, și m-am bucurat din nou de compania ozonificată a frumoaselor patrupede cu boturi umede, pe care aerul de munte îl ține mereu umed.
Așa de tare m-am bucurat că au reapărut, că probabil am dat eu mai tare din coadă ca ei. De la cabana Fântânele până sus la Dochia, m-au urmat cu pasul lor sprinten și elegant și, uitându-mă mai bine la ei, mi s-a părut că au chiar covrigi în coadă. Covrigi proaspeți, cu mac.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
