Îmi aduc aminte cum dădea Adrian Năstase ochii peste cap și spunea ceva de genul „Adică, credeți că eu aș putea lua spagă chinezării?!”. Ei bine: da. Eu chiar cred. Adică, dumneavoastră care citiți aceste rânduri, la câte știți despre politica noastră, nu credeți că un prim-ministru ar numi pe cineva șef la Inspectoratul în Construcții (loc de afluență a șpăgilor în domeniu) contra aranjării instalațiilor într-un bloc întreg, lucrare în valoare de câteva sute de mii de euro?
Mie mi se pare total credibil, ba chiar potrivit în peisaj. Așa au fost învățați acești oameni: că șeful primește orice, că logica ”serviciu contra serviciu” e sănătoasă și vitală pentru ”relațiile umane”. Așa știa Năstase de pe vremea când se însura cu două fete de miniștri comuniști (ciudată coincidentă sentimentală, cum s-a îndrăgostit omul ăsta doar de fete de miniștri, care erau șansele statistice?).
Ioan Avram Mureșan se dădea și el jignit în fata ziariștilor: cum vă imaginați că doi miniștri umblă cu plicul cu bani pe la mese?! Ei bine, eu chiar îmi imaginez. Chiar îmi imaginez că avem miniștri atât de proști și de ieftini. Deși povestea asta cu spaga ieftină fost supralicitată de presă. Nu trebuie să uităm că adevărata spagă consta într-o mașină de lux ce urma să fie livrată. Afaceristul implicat ține să se asigure că Remeș a înțeles ideea cu mașina, Mureșan îl asigură că ministrul s-a prins. Dar noi discutăm în continuare despre caltaboș și palincă, pentru că așa ne stabilesc agenda ziariștii care trebuie să demonstreze că totul este o făcătură a lui Băsescu. Noua regulă spune că poți să iei spagă dacă ești anti-Băsescu. Atunci nu mai ești corupt, ești victimă a noii poliții politice.
Altfel, absurdul e la el acasă. Liberalul local Morega ne explica săptămâna trecută că e normal să sune la o termocentrală să le spună că vine băiatul ministrului Păcuraru să le propună o afacere, dar că nu l-a ajutat pe respectivul cu nimic. La rândul său, Păcuraru este ”hărțuit” la televizor cu întrebări chinuitoare de genul: ”haideți, domn ministru, adică nu mai au voie copiii de politicieni să facă afaceri?”. Eu zic să aibă voie, să scriem chiar în legi: rudele miniștrilor au acces preferențial la afaceri cu statul. Doar suntem oameni de omenie și e bine să îți ajuți familia, să mai terminăm cu mofturile astea europenești despre legile egale pentru toți.
Și nu mă pot abține să nu remarc alt moment: în filmul difuzat, Mureșan discută cu denunțătorul despre Băsescu. După ce se asigură că nu sunt înregistrați, îi trage o analiză politică: i-au luat comisia, nu mai are unde să-i cheme pe miniștri. Înțelegeți hazul absurd? Tipul ăsta îl învață pe altul să nu vorbească de spaga pe care o transmisese, face semne prin aer despre plicuri, dar e foarte preocupat de Băsescu, de comisia prezidențială și de abuzurile procurorilor. Ceva îmi spune că nu e o imagine singulară, am putut vedea șpăgarii și grijile lor într-un reality-show nesperat de elocvent.
