„Să păstrăm contactul unii cu alții, cu noi înșine și cu Dumnezeu”

Traversăm o perioadă când trebuie să ne supunem multor restricții, însă peste toate acestea este important să păstrăm contactul unii cu alții, mai ales cu cei mai vulnerabili dintre noi: bătrânii și copiii. Ora de religie nu doar facilitează legătura copiilor cu Dumnezeu prin rugăciune, ci și contribuie la atenuarea fricilor și incertitudinilor. „Credința în Dumnezeu, iubirea Lui și iubirea față de semeni ne duc într-o sferă a speranței și a încrederii că orice provocare vom întâmpina, ea poate fi depășită”, ne-a spus Mihaela Cojocariu, profesor de religie la Școala Gimnazială „Ion Simionescu” din Iași.
Criza sanitară prin care trecem a adâncit fricile oamenilor, în special teama de boală și de moarte. Poate că, la începutul pandemiei, copiii nu au resimțit această încărcătură emoțională, însă incertitudinile privind gravitatea bolii, modul în care ne putem continua viața, cu sau fără contacte sociale, cu sau fără mască, cu sau fără colegi, la școală sau doar acasă ori alternativ, au provocat copiilor și adolescenților diverse tipuri de anxietăți. După cum subliniază într-un articol psihoterapeutul Mirela Gabriela Zetu, psiholog clinician la Spitalul Providența din Iași, „frica și panica sunt foarte molipsitoare, iar prin agregare pot genera un efect colectiv amplificat”. De aceea, și riscul unei „contaminări mentale” în rândul copiilor este mai mare în această perioadă, când aceștia petrec mai mult timp pe internet, socializarea lor tinde spre zero, iar părinții, de multe ori, lipsesc.
Un rol însemnat, mai ales în aceste vremuri tulburi, în atenuarea incertitudinilor și a fricilor îl are ora de religie care, după cum evidenția Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în scrisoarea adresată ministrului educației în luna august a acestui an, „contribuie la reducerea efectelor negative ale crizei contemporane de identitate și de orientare, întrucât propune modele viabile de bunătate, sfințenie și conviețuire umană. Totodată, disciplina școlară Religie contribuie la formarea și cultivarea unei conștiințe vii și mărturisitoare a valorii eterne a persoanei umane și la promovarea demnității acesteia în familie și în societate”.
În același timp, la toate consfătuirile profesorilor de religie organizate la începutul acestui an școlar, ierarhii Bisericii noastre i-au îndemnat pe dascăli să găsească mijloacele și căile adecvate spre a ajunge acum, mai mult ca oricând, la inima copiilor, pentru a le oferi încredere și echilibru.
Procesul de învățare, care se derulează față în față, on-line sau hibrid, în funcție de evoluția pandemiei, dar și unele dispoziții de ultim moment creează un climat de confuzie și incertitudine în rândul copiilor, părinților și chiar în rândul corpului profesoral. Mai mult, acestei crize sanitare și economice i se suprapune o criză spirituală și morală a societății, ceea ce, remarcă profesoara de religie Mihaela Cojocariu, de la Școala „Ion Simionescu” din Iași, „accentuează și mai mult starea de nesiguranță a oamenilor și implicit a copiilor și tinerilor”. „În acest context, ora de religie este cu atât mai importantă, întrucât, pe lângă oferirea conținutului didactic specific disciplinei, ea face legătura cu Cel care este – sau poate deveni, în măsura în care este acceptat/dorit/primit, pentru cei care încă nu-L cunosc – sprijinul oricărei persoane aflate într-un impas. Această dimensiune spirituală îi conferă un statut și un rol unic între celelalte discipline școlare. Acum, mai mult ca oricând, profesorul de religie trebuie să evidențieze faptul că Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 8; 4, 16) și din iubire vine în întâmpinarea oricărui om aflat în nevoie pentru a-l ajuta dacă I se cere ajutorul. Acest lucru îl manifestă printr-o multitudine de posibilități, fie în mod direct, printr-o intervenție miraculoasă, fie indirect, prin oamenii credincioși din jurul nostru care se transformă în «mâinile iubirii milostive» a lui Dumnezeu. Aceste mâini ale iubirii lui Dumnezeu suntem chemați să fim și noi, fiecare în parte, prin sprijinul pe care îl oferim celor din jurul nostru”, spune doamna profesoară.
Dăruire și înțelegere față de frământările copiilor
Chiar și în scenariul roșu, când elevii desfășoară orele on-line, profesorii au posibilitatea să-i sprijine emoțional, să creeze legături durabile pentru că specificul orei de religie este acela de a promova, prin cele mai plăcute metode și mijloace, iubirea, dăruirea, empatia sau solidaritatea. „Tot mai des sunt situații când elevii vin să ne ceară sfaturi, manifestă tot mai multe frământări interioare și noi trebuie să ne manifestăm atenția față de ce li se întâmplă copiilor, să le transmitem, cu răbdare, blândețe și sinceritate, gândurile bune, empatia și înțelegerea față de nevoile lor. Și nu doar atât, dar în funcție de posibilități să întreprindem și în mod concret acțiuni binevoitoare pentru a simți cât mai palpabil lucrarea lui Dumnezeu în viața lui și în comunitatea familială, școlară sau de prieteni”, mai subliniază profesoara de religie.
Dintre toate celelalte discipline școlare, Religia este chemată să fie un far călăuzitor, o rază de speranță, pozitivism și stabilitate într-un mediu școlar tot mai agitat, confuz și incert. „Credința în Dumnezeu, iubirea Lui și iubirea față de semeni ne duc într-o sferă a speranței și a încrederii că orice provocare vom întâmpina, ea poate fi depășită. Creștinismul este o religie a speranței, a optimismului, datorită relației noastre de iubire cu Hristos, Care ne-a promis că «oricine cere primește, cel care caută află și celui ce bate i se va deschide» (Matei 7, 8), și: «Orice veți cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da» (Ioan 16, 23). Această speranță și acest spirit de optimism trebuie să le evidențiem cel mai mult în viața noastră în această perioadă plină de provocări care mai de care mai neașteptate. Din toate aceste încercări, dacă Îl avem pe Hristos Domnul alături, vom ieși cu bine și vom ieși mai puternici sufletește”, subliniază prof. Cojocariu.
Activități relaxante la ora de religie
În ceea ce-i privește pe copii și tineri, spune cadrul didactic, aceștia trebuie să fie conștienți de faptul că Hristos a manifestat o grijă și o atenție deosebite față de ei, iar asta nu poate decât să-i ajute în a depăși obstacolele: „«Lăsați copiii să vină la Mine!», spune Mântuitorul (Matei 19, 14), punându-Și mâinile peste ei și binecuvântându-i, iar cele mai mari minuni săvârșite în activitatea Sa pe pământ îi au ca beneficiari pe tineri: învierea fiicei lui Iair, învierea fiului văduvei din Nain și învierea lui Lazăr. Vedem astfel atâtea exemple din care reiese cât se poate de limpede faptul că Mântuitorul Hristos este prietenul oricărui om care Îi cere ajutorul, mai ales al tinerilor. Alegând această cale, ne vom bucura de purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de noi și semenii noștri și vom fi la rândul nostru făptuitori ai binelui general în jurul nostru. Cu atât mai mult în această perioadă elevii nu trebuie să se simtă încorsetați în cadrul orei, intenția noastră, a profesorilor, fiind aceea de a organiza lecțiile în așa fel încât să fie cât mai atractive, cât mai antrenante, chiar și atunci când ele se desfășoară în mediul on-line”.
Învățătura credinței împletită cu activități relaxante, sfaturile și disponibilitatea profesorilor în a fi receptivi la „neînțelesurile” elevilor de orice fel transformă ora de religie într-o oază de liniște dătătoare de bucurie și speranță. „Să păstrăm contactul unii cu alții, cu noi înșine, cu Dumnezeu prin rugăciune și să ne amintim că fiecare încercare vine la pachet cu o lecție foarte prețioasă. Această perioadă va trece. Să nu uităm ce învățăm acum”, îndeamnă și psihologul clinician Mirela Gabriela Zetu.
(Oana Nistor, Sursa: Ziarul Lumina)