La Galeria de Artă „MiGal” din municipiul Suceava a avut loc sâmbătă vernisajul celei de-a X-a expoziții postume de pictură a Svetlanei Beatrice Smoleac.
Tezaurul de suflet al familiei
Organizată în preziua aniversării zilei de naștere a artistei, expoziția este gestul prin care părinții încearcă să păstreze vie memoria unicei lor fiice, răpusă cu opt ani în urmă de o boală necruțătoare, readucând pe simeze o selecție din lucrările care au rămas în colecția proprie.
Părinții (pe care Svetlana i-a ocrotit ascunzându-le, cât a fost posibil, boala de care a suferit) au înrămat cele peste 130 de tablouri pe care le-a lăsat și, an de an, făcându-și din aceasta o datorie care le oferă o motivație de supraviețuire (dar niciodată o consolare), se străduiesc să expună, pe rând, în serii de câte 20-25 de lucrări, tezaurul de suflet al familiei.
Un gest făcut cu tenacitate în semn de neuitare
Un gest pe care-l fac cu tenacitate în semn de neuitare, gest care m-a dus cu gândul la un alt artist dispărut, care nu a expus în România decât o dată, și atunci postum, într-o expoziție de o singură zi, și care, din păcate, pentru că nu a fost readus în atenția publicului, rămâne cvasinecunoscut.
Mă refer la pictorul Ioan Dreptu, care nu a expus niciodată în țară în timpul vieții (iar la una din expozițiile externe, la care, bineînțeles, ca artist dizident în regimul comunist, nu i s-a dat voie să participe, i-au fost înstrăinate și vândute pe nimic toate lucrările) care a creat într-o absolută tăcere, retras într-o casă la Pârâul Rece.
Iată că, prin perseverența părinților, numele Svetlanei s-a menținut în atenția publicului.
Doar ai tăi sunt cei care nu te pot uita niciodată!
Expoziția, cea de-a zecea din suita postumă, cu genericul „Să nu uiți niciodată!”, ar fi fost ultima, pentru că, după cum am aflat de la părinții Svetlanei, aceștia au obosit.
Este greu, într-adevăr, la o anume vârstă și fără sprijin financiar decât propriile economii, să organizezi un vernisaj.
Dar tocmai de aceea am făcut referire la Ioan Dreptu și la destinul său de creator îngropat de indiferența celorlalți.
Singură, Ruxandra Dreptu, istoric de artă, soția artistului, încearcă acum să-i circumscrie viața și opera într-o carte-album. Doar ai tăi sunt cei care nu te pot uita niciodată!
O punte de comunicare indestructibilă prin care continuă să păstreze legătura cu noi
Medicul primar generalist Svetlana Beatrice Smoleac s-a stins din viață la data de 18 septembrie 2001, la vârsta de plenitudine intelectuală și creativă de 46 de ani.
Lucrările de pictură, în care și-a revărsat sufletul său generos, sunt o sinteză a bucuriilor și lacrimilor pe care le-a gustat și le-a vărsat pe ascuns, pentru că n-a permis nimănui să pătrundă, cât a trăit, în străfundul intimității sufletului său, lăsând în schimb posterității rodul trudnicei și tainicei sale preocupări artistice cu statut de confesiune postumă, lucrări care rămân ca o fereastră deschisă a sufletului său, o punte de comunicare indestructibilă prin care continuă să păstreze legătura cu noi.
