Să nu uităm de Sofro



Să nu uităm de Sofro
Să nu uităm de Sofro

Aș vrea să vorbesc mai bine, dar mai bun orator ca el nu exista, pentru că mulțimile stăteau cu sufletul la gură să-l asculte”. Aceste minunate cuvinte și pline de adevăr au fost rostite de ministrul Gheorghe Flutur la Slujba de pomenire din 02 iulie 2003 a celui care a fost suprefect de Suceava, președintele CJ Suceava și primarul municipiului reședință de județ, Constantin Sofroni.
Se cunoaște că în fiecare an, pe data de 17 aprilie, Constantin Sofroni își sărbătorea ziua de naștere, unde nu de puține ori erau invitați prieteni și mai puțin prieteni, să servească câte un păhărel de șampanie .Chiar dacă acest lucru a dispărut, pentru mulți dintre cei ce l-au cunoscut pe Constantin Sofroni, acea gură de șampanie s-a transformat, de 3 ani, intr-un buchet de flori și o lumânare, pentru că bunul nostru prieten, Sofroni, nu trebuie să fie uitat
vreodată.
L-am cunoscut pe dl. Costică Sofroni în primăvara lui 1994. Era președintele Consiliului Județean Suceava și când am dat mâna prima dată cu dumnealui, aveam atâtea emoții încât m-a citit din priviri și chiar mi-a și spus. Problema cu care venisem în acea perioadă la președintele CJ s-a rezolvat, într-un timp scurt, chiar foarte scurt și, datorită unor conjucturi, peste ani am rămas prieteni.
Nu cred că am avut o altă ocazie, la vârsta pe care o am, să întâlnesc un orator așa de bun cum a fost Sofroni. Am asistat la nenumărate speach-uri ținute de dumnealui, atât în campanii electorale, cât și în alte diferite ocazii și pot spune cu mâna pe inimă că, de fiecare dată publicul era frapat și captivat de cuvintele pe care le rostea cel care a fost primarul Sucevei. Când aștern aceste rânduri, emoțiile și frica au pus stăpânire pe mine. Chiar dacă, poate, nu am acest drept să scriu ceva despre marele om politic al Bucovinei, Constantin Sofroni, mă gândesc că Sofro, acolo unde este, nu se va supăra pe mine, că nu i-am scos toate marile calități pe care
le-a avut. Îi las pe alții să facă, pentru că, Slavă Domnului, merita Sofro.
Și acuma te las, Sofro. Știu că nu ești singur, mai ai mulți prieteni acolo sus. Chiar în spatele tău este și maestrul Friedeich Svart. Am plecat, am plecat să cumpăr niște flori pentru un bun prieten.