Să nu judecăm pe cei din jur

„Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Și intrând în casa fariseului, a șezut la masă. Și iată era în cetate o femeie păcătoasă și, aflând că șade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir. Și, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, și cu părul capului ei le ștergea. Și săruta picioarele Lui și le ungea cu mir. Și văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar ști cine e și ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă. Și răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ți spun ceva. Învățătorule, spune, zise el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. Și întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele și le-a șters cu părul ei. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îți zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puțin, puțin iubește. Și a zis ei: Iertate îți sunt păcatele. Și au început cei ce ședeau împreună la masă să zică în sine: Cine este Acesta care iartă și păcatele? Iar către femeie a zis: Credința ta te-a mântuit; mergi în pace.„ (Luca 7, 36-50)
Simon fariseul s-a dorit a fi un judecător aspru. A avut cuvinte de condamnare la adresa femeii celei păcătoase, dar și la adresa Domnului Iisus Hristos. A judecat de dragul unei subiective judecăți, fără să știe ce era în sufletele celor judecați. Fiul lui Dumnezeu nu a judecat înainte de a privi adânc în inimile celor din jurul Său, nu a aruncat sentințe, ci a oferit din dragostea și milostivirea divină. Fariseului i s-a explicat că mai presus de bunele intenții stau faptele concrete. El și-a oferit ospitalitatea, femeia repudiată și-a oferit sufletul însetat de iertare. Mântuitorul a iertat păcatele celei păcatoase, deoarece i-a apreciat pocăința și credința. Uneori și noi ne aflăm în situația celor doi. Ne dorim ca Domnul Hristos să ne treacă pragul casei, însă îi vedem pe cei din jur doar prin ochii severi ai unui judecător nemilostiv.
(Pr. Dumitru Păduraru)