Vă imaginați ce supărare zace-n mine de miercuri (cam de pe la ora 23.35) încoace, după ce ne-a eliminat din Champions’ League o echipă fără nimic altceva decât o sete nebună de performanță, Olympique Lyon, autorul crimei de 1-1 fiind un bosniac care face să mă ia cu frisoane încă de pe acum la gândul că la toamnă în fața lui vor sta alde Moți, Tamaș, Goian ori Chivu.
Ce i-a lipsit Real-ului meu în dubla cu Lyon? Păi, în primul meci, ăla pierdut cu 1-0, i-a lipsit tocmai interpretarea corectă a datelor problemei, în sensul că Lyon era în pierdere de viteză în propriul campionat, unde după ani întregi de supremație mai era doar chestia care moare ultima (dar în cazul ăsta e de mult timp în moarte clinică!), rămânându-i ca alternativă doar o figură cât mai onorabilă în Champions’ League. Asta, în timp ce la Real e tocmai invers: în campionat, unde de ani de zile trăiește cu obsesia Barcelonei, venea tare din urmă, depășind-o pe aceasta tocmai în etapa premergătoare returului cu Lyon. De aici, că-s latini de-ai noștri, probabil și ideea păguboasă că vor trece vâjâind pe lângă Lyon, din moment ce au făcut-o pe Barca să tremure. A rezultat o abordare cam dezlânată a meciului, iureșul de început (putea fi gol în secunda 15!) aducând o prea rapidă egalare la „general” după nici 6 minute, moment în care, era evident, celor de la Real li s-a părut că mai au de îndeplinit doar formalitatea de a o mai da de încă vreo trei ori în ațe, probabil ca să-mi iasă mie previziunea cu 4-0, cât zisesem c-o să fie! Vă jur că am zis atunci, după gol, că nu-i a bună, că a picat pre repede. A fost, de altfel, singura previziune care mi-a și ieșit! Ratarea lui Higuain, cu poarta nudă, a fost începutul sfârșitului, din acel moment ne mai ieșindu-ne nimic. Din toată tărășenia, mi-a rămas confirmarea că atunci când nu joacă Alonso, Raul și Benzema, Cristiano Ronaldo rămâne un fel de Mutu, adică singurul fotbalist adevărat, rătăcit printre împiedicați. Mai grav e că printre împiedicați se numără și un Higuain, care nu e în stare să nimerească „instalația” nici când e singur cuc, față în față doar cu ea, dar și Kaka, singurul brazilian de pe Terra care nu știe cu mingea nici cât Moți. Peste toate, domnul antrenor Pellegrini, un dobitoc în plus, incapabil de reacție atunci când adversarul face schimbări care întorc soarta meciului. De altfel incapabil în general, ba și cu tupeul de care dau dovadă toți neisprăviții, model Pițurcă, și care la Pellegrini se traduce prin: „Nu demisionez!”. Nici nu-i nevoie, că-l zboară Florentino Perez.
