Să nu-i judecăm pe preoții căzuți

„Preoții noștri sunt ahtiați după bani”, mi-ai spus. Și, dacă nu ai generaliza, ai avea dreptate. Sunt și preoți ahtiați după bani. Și preoți care își iau mașini de un prost gust total, mașini „de fițe”, nefirești, cu care epatează lumea și care arată prin ele însele că ei și-au călcat misiunea și legămintele.
Dar nu ți se cade ție să-i judeci. Are cine să o facă. Iar ei nu vor fi judecați cu măsura noastră, a mirenilor, care nu ne-am jurat în fața lui Dumnezeu să-I slujim, ci cu măsura jurământului lor. De aceea, potrivit multor călugări îmbunătățiți, care au avut viziuni asupra acestora, în Iad sunt mulți călugări și preoți care și-au călcat jurămintele, lăsându-se în voia poftelor întunecat-omenești, sau care n-au depus destulă râvnă ca să-și împlinească menirea.
Așa că tu, dacă vezi vreun preot, protopop sau episcop coborând din cine știe ce mașină sport care răcnește sau din cine știe ce tanc de jeep care nu încape pe stradă, să întorci capul și să-ți spui că nu-i vezi. Și nu doar să nu-i vezi, ci să nu te legi sub nici un chip cu ei. Ducă-se de unde au venit. Dar nu cumva să-i judeci. Ca și noi, ei pot oricând să se ridice din păcat și să se îndrepte înaintea lui Dumnezeu. Iar dacă nu o fac, îți repet, are cine să-i judece.
Tu să-i cauți pe acei preoți care își duc crucea preoției cu sfințenie. Pe aceia ale căror haine negre sunt adevărate armuri duhovnicești de ostași ai lui Hristos.
Crezi că nu sunt și din aceștia? Nu a lăsat Dumnezeu lucrul Mâinilor Lui de izbeliște. Nu cunosc preoții din orașul tău, ca să te pot îndruma la cineva de acolo, dar la Bogdănești, la vreo doisprezece kilometri de Fălticeni, o să-l găsești pe Părintele Gheorghe Loghinoaia. Știi ce a făcut Părintele ăsta acolo? Din nimic, că și pietrele de temelie au fost duse de acolo, a reclădit Mănăstirea Bogdănești, sfințită în secolul XIV, chiar în vechea ei vatră. A reclădit-o și a dedicat-o adăpostirii și îngrijirii celor bătrâni și nevoiași. Ține acolo 87 de suflete care au căzut sau au sărit peste bordul societății, părăsind corabia neputințelor noastre înfumurate sau fiind azvârliți din ea. 87 de oameni. Fără bani. Un singur Părinte. Cum ți se pare asta? Merită să mergi într-o zi să îl vezi? Nu știe cum se va descurca săptămâna ce vine. Are hrană pentru nevoiașii lui pentru trei zile. După asta vine cineva trimis de Dumnezeu și îi aduce hrană pentru alte trei. A ridicat trei clădiri frumoase și moderne, de zici că ești într-un sanatoriu elvețian, dar el conduce o simplă Dacie Logan. Cercetează-l.
Caută și alți părinți ca el, iar Dumnezeu o să-ți ajute să-i găsești. Îți mai spun eu unul, dintre cei la care împlinirea duhovnicească e evidentă: la Boian, în Ucraina, la vreo șaizeci de kilometri de vama Siret, e Părintele Mihail, român, care are un orfelinat mănăstiresc cu peste o sută de suflete. Toți copiii de acolo îi spun „Tata”. Să te duci, împreună cu părinții tăi și acolo, dacă poți. Și la Cămârzani, la zece kilometri de tine, la Părintele Ignatie, înainte-văzătorul. Și la câți alții ar mai merita să te duci!…
Vorbind cu astfel de Părinți îmbunătățiți și văzându-le lucrările o să-ți întărești sufletul și credința. Și o să ai modele cu adevărat duhovnicești pentru viața care se întinde înaintea ta.
Primește tinere această umilă lecție și chemare a unuia care nu a avut parte de ea la vârsta ta și a greșit mult din pricina asta.
(Marius IANUȘ, http://yanush.wordpress.com)