Să nu aruncăm cu cartofi!

Cam așa a cerut Cristi Chivu înainte de meci. Și apoi chiar ne-a dat exemplu fiindcă a luat loc în tribună. Moldova a fost o miză prea mică pentru el, lucru care nu s-ar fi întâmplat la Siena, în ciuda problemelor medicale puse din ce în ce mai des pe tapet. Chivu este un tip simpatic, ceva mai cerebral ca alții din breaslă, a făcut impresie bună și pe la emisiuni culturale. Nu are nici prea multe fumuri în cap, doar ați citit povestea recentă cu fostul rapidist Iulian Chiriță. Până la urmă, porecla Swarovski semnifică, alături de fragilitate, și eleganță și rafinament. Cu toate astea mi-aș fi dorit să strângă din dinți și să intre în teren cu Moldova, așa cum ar fi făcut Rădoi, de pildă. Însă trebuie să ne obișnuim cu ideea că pentru Chivu, orice meci, orice antrenament, mai adaugă o lovitură de topor la tulpina carierei sale. Cu cât evită mai multe, cu atât va sta mai mult în picioare.
Despre meci n-aș putea da glas decât acelorași frustrări ca și dumneavoastră. Oricum mai avem până să ajungem (adică să coborâm!) la nivelul Austriei, 1-1 în Malta! Dar de San Marino – Irlanda ce ziceți? Scor 1-2, cu gol Ireland (așa se numește marcatorul!) în prelungiri. Și dacă mai adăugăm și faptul că acest ultim meci a contat pentru preliminariile europene… Aruncând un ochi și către adversarii noștri, vedem că olandezii au zburdat în meciul cu rușii, la fel și bulgarii în Cipru. Dar să nu intrăm în panică, mai bine să ne imaginăm că este vorba despre o tactică de adormire a lui Piți. Sau, mă rog, tactică a lui Piți de adormire.
Prin ceva tot ne va rămâne în memorie acest meci. A fost ultimul pe stadionul Lia Manoliu, fost 23 August. Poarta păzită de campionului mondial Zoff, pe care o desfereca Boloni, se va muta în albume. La ultimul meci pe Wembley spectatorii și-au luat câte o brazdă din gazon, ca amintire. La noi nu cred c-a fost cazul. Dar măcar vreun jucător, unul singur, o fi cules niște fire de iarbă să le pună la presat?