În 2004, anul când Ungaria a intrat, cu trei ani înaintea noastră, în Uniunea Europeană, nici o altă țară din Europa de Est nu părea să fie un succes mai mare. O fotografie în revista britanică The Economist arăta un copil cu steagul UE în mână pe umerii tatălui lui. Fotografia transmitea căldură, optimism, succes, viitorul era bun. Un an mai târziu, podurile peste Dunăre erau blocate de manifestanți furioși, iar secretul maghiar devenise cunoscut de toată lumea: Ungaria avea peste 10% deficit bugetar și un considerabil deficit curent, prosperitatea din fotografii era întreținută de datoria publică. Mai simplu spus, ca să țină poporul bine dispus, guvernele maghiare cheltuiau mai mult decât încasau, pe fondul unei economii care, și ea, exporta puțin și importa mult. Ungaria, țara din fruntea topului est-european, a fost săptămâna aceasta prima care a alergat la FMI pentru bani de stabilizare în criza financiară, la fel ca Ucraina, țara care a fost întotdeauna la coadă. Miracolul maghiar s-a încheiat.
Cum s-a ajuns aici, după o tranziție de succes, în care, spre deosebire de noi, ungurii au luat deciziile bune și la timp, deschizându-și rapid economia spre investiții străine și dezvoltând astfel infrastructura noii lor economii cu mare succes? Răspunsul e clar: ungurii au câștigat tranziția, dar au pierdut integrarea europeană. În momentul intrării în UE au acceptat, ca noi toți, să adere și la moneda comună europeană, chiar dacă nu imediat. Or, aceasta e o mare constrângere economică, care presupune un lat val de austeritate bugetară. Guvernele maghiare s-au dovedit incapabile în a explica acest lucru publicului din Ungaria, care, a doua zi după intrarea în UE, aștepta să vadă o viață mai bună, nu noi sacrificii și buzunare cusute. Au existat presiuni mari să fie crescute salariile, la care guvernul nu a rezistat. Și iaca așa ungurii și-au mâncat premiul înainte să îl câștige. Anul trecut au pus capac la toate votând în referendum contra singurei soluții de a debloca reforma serviciului sanitar, cronic subfinanțat: legalizarea plăților informale către doctori și asistente. O enormă majoritate a respins această singură soluție, după care au rămas fără nici una. În sondaje ungurii sunt singurul popor din Est care spune constant că era mai bine sub precedentul lor regim de „gulaș” comunist, chiar dacă acel regim mixt între capitalism și socialism nu s-a putut menține și nu a făcut decât să adâncească problemele economice ale Ungariei.
După atâta suferință în comunism, apoi în tranziție, e normal ca oamenii din Europa de Est să vrea să se bucure puțin de intrarea în Europa. Dar ar trebui să fim mai atenți la exemplul maghiar, pe care zilele astea pare că îl copiem la indigo la noi, o altă țară în creștere dar cu o economie de fapt slab performantă, care importă enorm și exportă puțin. Votanți nerealiști și politicieni iresponsabili, asta a făcut din succesul maghiar un eșec. Or, noi avem politicieni iresponsabili cu carul. Guvernul a distribuit mită electorală la primăriile favorite, apoi a votat la un loc cu opoziția mărirea salariilor profesorilor, ca acum să acuze pe alții că bagă țara în faliment și să țipe la Băsescu să oprească trenul chiar de ei pornit. Cu alte cuvinte, numai în ultimele săptămâni s-au făcut de două ori cheltuieli gigantice care merg direct pe datorie, după mărirea de pensii, și ea finanțată dintr-o creștere economică presupusă pe anii viitori, dar care deja scade pe fondul recesiunii globale.
Hai să penalizăm iresponsabilii, și din Guvern, și din Parlament, și din sindicate, cât nu e prea târziu, altfel campania asta electorală scurtă e destul de lungă ca să nenorocim complet anii care vin.
