Să ne sfătuim duhovnicește cât mai avem timp!

Protosinghelul Ioil Gheorghiu s-a născut în anul 1908, în satul Cut, comuna Dumbrava Roșie (Neamț), primind din botez numele de Ioan. Părinții săi erau foarte evlavioși. Tatăl lui a murit în Primul Război Mondial, iar mama sa, Ecaterina, a dus văduvia în frică de Dumnezeu până la adânci bătrâneți, dând o aleasă educație creștinească celor patru fii ai săi. În anul 1932, la 24 de ani, printr-o chemare lăuntrică, Ioan a intrat în viața monahală la Mănăstirea Sihăstria, devenind ucenic de chilie al vestitului egumen, Protosinghelul Ioanichie Moroi, de la care a deprins marea nevoință a vieții duhovnicești. Mama, deși văduvă, a fost și ea bucuroasă să aibă un fecior la mănăstire.
În anul 1936 a fost tuns în marea schimă monahală, după tradiția Muntelui Athos, primind numele de Ioil. Apoi a fost hirotonit diacon și preot și a slujit cele sfinte cu multă evlavie și credință, până la bătrânețe, fiind nelipsit de la sfintele slujbe, ziua și noaptea. Iar în anul 1949, la 1 septembrie, a fost numit stareț al Mănăstirii Sihăstria în locul Arhimandritului Cleopa Ilie, transferat la Mănăstirea Slatina (Suceava), cu 30 de călugări.
În primăvara anului 1959 a fost schimbat din stăreție și trimis cu domiciliul forțat în satul natal, împreună cu mii de călugări, din cauza persecuției ateiste din anii 1959–1964. În anul 1964 a fost primit ca viețuitor în Mănăstirea Horaița (Neamț), iar în anul 1968 revine la Sihăstria, mănăstirea de metanie. Din anul 1978 și până la sfârșitul vieții sale a fost bolnav. Iar la 12 iunie 1986, în dimineața praznicului Înălțării Domnului, și-a dat obștescul sfârșit, strămutându-se cu pace la cele cerești.
Părintele Ioil zicea ucenicilor săi:
– Cât timp mai ținem umbră pământului și cât ne îngăduie Mântuitorul să trăim în trup, mai veniți să ne sfătuim duhovnicește. Că zice Sfânta Scriptură: „Mântuirea stă întru multă sfătuire!”. Și iarăși: „Cei ce nu se sfătuiesc, cad ca frunzele” (Pilde 11, 14). După ce voi pleca din trup, nimeni nu va mai deschide ușa chiliei mele.
(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 683-684)