Să ne rugăm cât mai des cu Rugăciunea lui Iisus

Rugăciunea lui lisus se rostește astfel: „Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”. La început, ea se rostea fără adaosul cuvântului „păcătosul”, care a fost adăugat mai târziu. Acest cuvânt, ce cuprinde în sine recunoașterea și mărturisirea căderii – bagă de seamă Preacuviosul Nil Sorski – este potrivit nouă și bineplăcut lui Dumnezeu, Care a poruncit să înălțăm rugăciuni către El dintru recunoașterea și mărturisirea păcătoșeniei noastre.
Pentru începători, făcând pogorământ neputinței lor, Părinții îngăduie împărțirea rugăciunii în două jumătăți, spunând uneori: „Doamne lisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine, păcătosul”, iar alteori: „Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”. Totuși, aceasta e doar o îngăduință și un pogorământ, și nicidecum o poruncă și o rânduială care cere împlinire neabătută. Este cu mult mai bine a face mereu rugăciunea întreagă, fără a ocupa și a răspândi mintea cu grija schimbării jumătăților. Nici cel care a primit această îngăduință neapărat trebuincioasă pentru neputința lui, această alternare, nu trebuie să și-o îngăduie adesea. De pildă: te poți ruga cu o jumătate a rugăciunii până la prânz, iar cu cealaltă, după prânz. Punând opreliște asupra schimbării dese a jumătăților, Preacuviosul Grigorie Sinaitul spune: „Nu prind rădăcină pomii care sunt răsădiți adesea dintr-o parte în alta”.
(Sfântul Ignatie Briancianinov, Călăuza rugătoare. Izbăvirea de durerile ostenelilor zadarnice, Editura Sophia, pp. 29-30, Sursa: Doxologia.ro)