Să ne ferim de patimi, ca să sporim duhovnicește

Iarăși, cu duhul blândeților ‒ zicea bătrânul (Cuviosul Arhimandrit Gheorghe) ‒ adaug porunci celor purtători de cruce fii ai mei sufletești, în ce chip să fiți ca niște îngeri în trup, neplecându-vă la deșertăciuni mincinoase, nici la răsfățări neastâmpărate sau la plimbări nepotrivite darului vostru, după cuvântul cel zis de vasul alegerii: Toate îmi sunt slobode, dar nu toate îmi sunt de folos (I Corinteni 6, 12).”
Zicea iarăși către ucenicii săi:
‒ Bunul vostru obicei și podoaba chipului să fie întocmite după urmarea cea dreaptă, asemănându-vă celor tineri preacuvioși sfinți, care au fost de o vârstă cu voi întru firea omenească. Deci, pildă de fericită răbdare să luați de la Acachie cel întocmai cu mucenicii. Pildă de curată supunere să luați de la Dositei cel cu totul fără de răutate. Iar pildă de smerită înțelepciune să luați de la Zaharia cel mult pătimitor.
Iarăși învăța pe fiii săi:
‒ Fiilor, slujiți Domnului cu frică și vă bucurați Lui cu cutremur (Psalmi 2, 9). Că de veți petrece zilele vieții voastre cu luare-aminte de sine, iar nu întru nebăgare de seamă, atunci cu adevărat nu se va atinge de voi nici o meșteșugire diavolească.
Uneori, spunea ucenicilor săi:
‒ Să știți, fiii mei, că zavistia, pizmuirea, lăcomia, vicleșugul, mânia, pomenirea de rău și trufia, acestea nu știu să cinstească pe cea plăcută lui Dumnezeu sporire duhovnicească. Patimile acestea rămân ca niște săgeți înfipte întru același blestem al neascultării strămoșești.
Alteori, adăuga starețul și acestea:
‒ Întru nevoințele voastre, fraților, se va proslăvi iubitorul de oameni Dumnezeu și veți moșteni pacea, care întoarce iarăși la cea după fire laudă, pe cei ce se află cu mintea întreagă, făcându-vă multora oglindă vieții spre îndreptare și bucurându-vă întru lumina celor vii.
Zicea iarăși starețul Gheorghe:
‒ Fiii mei, câtă vreme am trăit împreună cu voi, altă grijă nu am avut, decât cum să vă apăr de tot felul de vătămări, ca pe niște prunci înfășurați cu străinătatea, și să vă deștept a rămâne mereu sporiți.
(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 325, Sursa: Doxologia.ro)