Să ne deschidem inima către cei săraci

Fericiți sunt cei milostivi, spune Scriptura, căci aceia se vor milui. Nu este pusă la urmă între fericiri mila. Și: „Fericit este cel care ia aminte la cel sărac și nevoiaș”.
„Bun este bărbatul îndurător și care dă cu împrumut”, și: „Toată ziua face milostenie și dă cu împrumut omul drept”. Să răpim fericirea, să ne chemăm înțelepți, să ne facem buni. Să nu-ți întrerupă mila nici noaptea. Să nu spui: „Du-te și vino iarăși și mâine iți voi da”, să nu cumva să se așeze ceva între pornirea gândului tău și între binefacerea ta; singur acest lucru, iubirea de oameni adică, nu îngăduie amânare.
Frânge celui înfometat pâinea ta și adu în casa ta pe săracii lipsiți de adăpost și acestea să le faci cu toată râvna sufletului. Căci cel care face milostenie, spune Scriptura, s-o facă cu voioșie, și îndoit îți va fi binele prin graba cu care ești gata să-l faci. Căci binele făcut cu mâhnire sau din constrângere este fără de har și fără de podoabă, că binefacerea trebue făcută cu tresăltare de bucurie, nu cu lacrimi în ochi.
(Sfântul Grigorie Teologul, Despre iubirea de săraci, traducere și adaptare de Preot Dr. Gheorghe Tilea, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2006,p. 39)