Maica Domnului, cea pregătită ca să-L nască pe Mîntuitorul lumii, cea pregătită ca în pîntecele ei să se unească firea omenească cu firea dumnezeiască în Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, a intrat și ea în Sfînta Sfintelor – prin viața ei, prin gîndurile ei, prin mărețiile ei, prin darurile ei. A intrat în Sfînta Sfintelor care este smerenia, pentru că la Bunavestire a zis către îngerul binevestitor „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvîntul tău!” (Luca 1, 38), iar Sfînta Elisabeta i-a zis: „Binecuvîntat este rodul pîntecelui tău!” (Luca 1, 42).
Toate acestea s-au întîmplat avînd-o în vedere pe Maica Domnului, care este „mai înaltă decît cerurile” și, dacă este mai înaltă decît cerurile Bisericii noastre, dacă este mai curată decît strălucirile soarelui, sigur că prin aceasta a intrat în Sfînta Sfintelor nefcăută de mîna omenească – prin viața ei, prin ceea ce purta în suflet, prin ceea ce a avut în gîndurile ei cînd se pregătea să nască pe Mîntuitorul, prin ceea ce a gîndit, prin ceea ce a simțit cînd L-a purtat în pîntecele ei pe Mîntuitorul lumii.
Maica Domnului, ea însăși este Sfîntă a sfinților, Sfîntă mai înaltă decît toți sfinții. La măsurile Maicii Domnului nu există nici un sfînt. Noi așa o cinstim pe Maica Domnului, ca pe cea mai înaltă dintre toți sfinții, ca pe cea mai aleasă, ca pe ceea ce este unică în lumea aceasta. Dacă ea a fost închipuită de Sfînta Sfintelor, de încăperea aceea din Templul din Ierusalim în care nu putea să intre decît o dată pe an singur arhiereul, dacă a fost închipuită de Sfînta Sfintelor, atunci este ea însăși Sfîntă a Sfintelor. Biserica noastră ne-o prezintă ca fiind un „sicriu însuflețit”, un chivot: „Ca de un sicriu însuflețit, ca de un chivot însuflețit al lui Dumnezeu, nicicum să nu se atingă mîna necredincioșilor, iar buzele credincioșilor, fără tăcere glasul îngerului strigînd, cu bucurie să zică: «Bucurã-te, cea plină de dar, Domnul este cu tine!»”.
Așa a zis îngerul, așa zicem și noi, de aceea avem bucuria de a fi cinstitori ai Maicii Domnului. O primim pe Maica Domnului așa cum ne-o prezintă Biserica, o ținem în sufletul nostru cu evlavia cîtă o avem si ne silim să urmăm exemplul Maicii Domnului în supunerea față de Mîntuitorul, în grija față de oameni, în tăcerea care se desprinde din faptul că avem atît de puține cuvinte ale Maicii Domnului în Sfînta Evanghelie. O avem pe Maica Domnului ca exemplu de milostivire pentru cei ce au trebuință de ajutorul ei și, știind că Maica Domnului nu este numai mama Mîntuitorului, ci și mama noastră, ne gîndim și la însușirile de mamă pe care le are preasfînta Fecioară Maria față de credincioșii care fac ceea ce a zis ea să facă, adică ascultă de Mîntuitorul nostru Iisus Hristos.
Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru aceste daruri ale Bisericii noastre, să mulțumim lui Dumnezeu pentru faptul că Maica Domnului este și mama noastră. Să mulțumim lui Dumnezeu pentru faptul că avem pe Maica Domnului mijlocitoare pentru binele nostru, să mulțumim lui Dumnezeu că avem pe Maica Domnului ajutătoarea noastră. Să nu uităm că „ceea ce poate Dumnezeu cu puterea, poate Maica Domnului cu rugăciunea”, și să avem încredere în ajutorul ei. Să-i urmăm cît putem exemplul, ca să avem și noi parte de binecuvîntarea Domnul nostru Iisus Hristos acum și pururea, Amin!
