Domnule senator Orest Onofrei, îmi permit să mă adreseze în scris domniei voastre pentru că ne știm de mai bine de zece ani, fiindcă sunteți singurul senator din Colegiul Suceava, dar și pentru că, din cauza problemelor cu timpul liber pe care le avem, și unul și celălalt, nu am reușit să ne vedem de foarte multă vreme. Domnule Onofrei, știți la fel de bine ca și mine că fără ziarele, radiourile și posturile de televiziune v-ar fi fost foarte greu, dacă nu de-a dreptul imposibil, să deveniți o persoană publică foarte cunoscută și să fiți ales până la importanta funcție de senator al României.
Datorită mass-media, domnule senator, dumneavoastră și colegii dumneavoastră, în 2004, ați reușit să convingeți opinia publică că PSD-ul trebuie să piardă puterea politică și că domniile voastre merită și trebuie să vină la conducere. E adevărat că nu a fost ușor pentru dumneavoastră să faceți acest lucru dat fiind faptul că, la timpul respectiv, presa, cu unele excepții, nu se ostenea să critice Puterea și, astfel, să-și joace cu onestitate rolul de promotor al acțiunilor democratice. Știți foarte bine, domnule senator, că eu am făcut parte din categoria „unele excepții”.
Domnule Onofrei, nu cred că v-aș cere prea mult dacă v-aș ruga să vă amintiți cum ne întâlneam pe terase mai ferite de ochii lumii sau pe undeva pe după blocuri, pentru a-i înjura fără să folosim bip-uri pe cei care încercau să controleze presa, și nu numai, și cum dumneavoastră îmi povesteați siderat că ați găsit toate ușile închise în momentul în care ați căutat un spațiu care să găzduiască o nevinovată expoziție de caricatură. Am convingerea că mai țineți minte, domnule senator, cum îmi spuneați că nu ați crezut vreodată că veți trăi ziua în care cenzura își face din nou apariția, chiar dacă într-o altă formă, una cu fața cât de cât umană.
Domnule senator, vă numărați printre politicienii care n-au făcut facultatea în garaj și care la viața lor au văzut lumea și au înțeles câte ceva din ea. De aceea pricepeți mai bine decât mulți alții ce se întâmplă în jurul nostru.
Domnule Onofrei, știți la fel de bine ca și mine că presa nu are cum să fie nici mai bună, nici mai rea decât clasa politică și decât societatea românească, în ansamblul ei. Știți foarte bine că derapajele presei nu sunt mai derapaje decât derapajele clasei politice, ba din contră. Totodată, derapajele presei, în comparație cu cele ale clasei politice, nu devin legi, ordonanțe de urgență și hotărâri de Guvern.
Tot la fel de bine știți că România a ajuns, dintr-o gravă eroare a Occidentului, e adevărat, să facă parte din Uniunea Europeană, adică să stea alături de unele dintre democrațiile și civilizațiile lumii.
Având în vedere cele de mai sus, îmi permit să vă întreb, domnule senator PD-L de Suceava, Orest Onofrei, dacă nu vă vine să intrați în pământ de rușine în condițiile în care șeful suprem al PD-L și al țării, Traian Băsescu, consideră că presa este un pericol pentru siguranța națională?
Dată fiind poziția pe care o ocupați, domnule Onofrei, nu aștept un răspuns public din partea dumneavoastră. Dacă vă este rușine puteți să-mi trimiteți un sms în care să scrieți simplu: „Da”. Dacă nu, nu. Lăsați că o să-mi fie mie rușine. Nu știu de ce, dar o să-mi fie.
P.S. Și nu în ultimul rând, domnule senator al României, v-am scris pentru că încă mai cred că n-ați uitat să citiți.
