Să învățăm să dăruim

Îngrijorați de creșterea accelerată a tulburărilor și afecțiunilor psihice din prezent, psihologii au studiat câteva din caracteristicile societății de consum, printre care și aceasta dorință generală de acumulare.
Cu acest prilej, s-a dovedit că persoanele avide după a avea, care nu au capacitatea de a renunța, de a dărui, sunt extrem de vulnerabile psihic. Pierderea sau doar amenințarea situației lor materiale, a poziției lor sociale le afectează enorm și le aduce foarte ușor la afecțiuni cum ar fi depresia, nevrozele anxioase, insomnia etc. În schimb, oamenii generoși și miloși, care își împart bucata de pâine cu cel sărac, sunt oameni puternici psihic, echilibrați.
Cei mai mulți dintre noi am dăruit de zeci de ori bani cerșetorilor, ne-am ajutat rudele și vecinii la nevoie, așa încât putem crede că am înțeles suficient de bine ce înseamnă a dărui. Trebuie însă observat că gesturi aparent similare pot avea din punct de vedere sufletesc semnificații foarte diferite. În diferitele parabole biblice, se face adesea comparație între moneda de aur aruncată de cel bogat unui cerșetor și bănuțul dăruit din puținul ei de către văduva cea săracă. Esența acestor povestiri cu tâlc este clară: darul trebuie să fie un gest sufletesc, nu o taxă pentru bunăvoința lui Dumnezeu. Este foarte important pentru fiecare dintre noi să realizăm că a da este doar primul pas, cel de-al doilea fiind trăirea cît mai profundă a dragostei față de cel ajutat.
Contextul postului, în care se spune că fiecare zi trebuie încununată cu o faptă bună, este cît se poate de potrivit pentru ca fiecare dintre noi să-și dea seama cît de multe are de dăruit. Nu doar banii, hrana, obiectele materiale în general pot fi dăruite, ci în același timp și dragostea, timpul nostru, înțelegerea noastră pot fi cadouri minunate. În trecut, exista obiceiul ca, împreună cu fiecare lucru dăruit unui om nevoiaș, să-i fie spuse și câteva vorbe bune, să fie ajutat cu un sfat, cu o mângâiere. De altfel, atunci când era făcut un asemenea dar, se spunea nu că a fost dat ceva, ci că a fost omenit cineva, că darul nu a fost o înjosire, o umilință, ci un gest de compasiune, o dorință sinceră de a ajuta.
Efectul binefăcător al unui dar făcut din tot sufletul este foarte puternic. Psihologii au observat că, din punct de vedere sufletesc, cel care dăruiește beneficiază mai mult de pe urma gestului său dezinteresat, decât cel care primește. El are în mod real acces la fericire.
Postul creștin este o binecuvântare în viața oamenilor. Ieșirile în natură în timpul postului sunt o tradiție ale cărei origini se pierd în negura timpului. În unele zone de munte mai există încă obiceiul ca în anumite zile de post, mai ales vinerea, când se ține și post negru, oamenii să meargă neînsoțiți în adâncul pădurilor sau pe pustietatea stâncilor, pentru a fi singuri cu Dumnezeu și a se ruga. Pacea sufletească și mulțumirea izvorâtă din frumusețea naturii nu se pot compara cu nimic altceva.