Începutul oricărui serviciu religios sau slujbă se face cu o formulă de binecuvântare specială. Această binecuvântare rostită de către preot este, de fapt, momentul unui început liturgic; moment care introduce starea omenească, temporară, în lumea cea veșnică a Împărăției lui Dumnezeu.
Ce înseamnă concret binecuvântarea de la începutul slujbelor religioase?
Mitropolitul de pomenire veșnică Bartolomeu Anania, în scrierile sale („Cartea deschisă a Împărăției”), explică faptul că termenul „binecuvântare” își are rădăcina de la grecescul „evloghia” care înseamnă a vorbi de bine, a lăuda, a cinsti, a acorda unei ființe o poziție cu totul specială; sau, în sens mai larg, a vorbi pe cineva de bine și a face o înțelegere care să onoreze ambele părți.
Faptul că slujbele Bisericii încep astfel: „Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor” sau „Binecuvântată este împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor”, înseamnă că noi începem în mod concret și corect comuniunea cu Dumnezeu prin rugăciune și prin tot ceea ce implică oficierea unei slujbe sau ritual bisericesc cu formulă specială de început.
În mod logic și corect, nu poți încheia ceva pe care nu l-ai și început, sau nu poți finaliza corect un lucru dacă nu știi felul în care a început. Cu alte cuvinte, dacă slujba sau rugăciunea săvârșite în lăcașul de cult au final, înseamnă că au avut și un început.
Să ne aducem aminte cuvintele Sfintei Scripturi prin care putem accentua importanța prezenței credincioșilor la începutul slujbelor religioase: „La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul” (In. 1, 1-2). Deci, încă de la începutul slujbei Dumnezeu își face simțită prezența și orice lucru bun e bun dacă e făcut bine. Astfel că Însuși Dumnezeu începe sfințirea slujbei prin cuvinte sfinte și sfințitoare și de aceea credincioșii sunt îndemnați ca prin binecuvântarea de la începutul slujbei să realizeze un pact sau o înțelegere prin care relația cu Dumnezeu să înceapă în mod liber, concret și serios cu începutul serviciului religios.
Cunoaștem faptul că ispitele sunt foarte multe și încearcă să ademenească creștinii ca nu cumva să fie prezenți încă de la începutul slujbei; și ușor, ușor, acest început poate ajunge aproape către finalul slujbei. Astfel, cine va fi vrednic și treaz cu trezvie duhovnicească va fi prezent de la începutul slujbei și până la finalul acesteia. Dacă motivăm mereu și găsim scuze pentru întârzierea la slujbe să nu uităm faptul că timpul aparține de fapt lui Dumnezeu care este „începutul și sfârșitul”.
(Sursa: Ziarul Lumina)
Sfaturi practice în Biserică
Să încercăm să nu întârziem la slujbă
Recomandări
„Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” – Predica Înaltpreasfințitului Părinte Calinic la Duminica a X-a după Rusalii
Tradiția Hramului Adormirii Maicii Domnului a adunat credincioșii armeni în jurul Mănăstirii Hagigadar
Mănăstirea Putna, în zi de hram – un loc de întâlnire a tradiției, a speranței, a iubirii față de aproape
Zeci de mii de persoane sunt așteptate vineri la „Ziua Vicovului de Sus – Întâlnirea Diasporei”. Vedetele care vor concerta anul acesta sunt Theo Rose și Andrei Bănuță
Zeci de copii au participat la „Școala de Vară” organizată la Biserica „Sf. Gheorghe” din Bosanci
Gheorghe Șoldan: „Pe șantierul solidarității din Broșteni sunt zilnic primari, firme, ONG-uri, asociații religioase și sute de oameni care muncesc pentru refacerea caselor”
