Să iertăm celor care ne greșesc

„Și răspunzând, Iisus le-a zis: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea. Iar când stați de vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greșealele voastre. Că de nu iertați voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greșealele voastre.” (Marcu 11, 22-26)
Luând aminte la porunca Domnului Iisus Hristos, trebuie să dăm un răspuns tranșant la următoarea întrebare: de ce este atât de important să iertăm celor care ne greșesc? Avem suficientă voință și putere pentru a face acest lucru? Acesta este un examen duhovnicesc, deoarece la această întrebare trebuie să răspundă sufletul nostru. Este ceva mai presus de capacitățile noastre intelectuale sau fizice. Din spusele Domnului Hristos desprindem și răspunsul: nu putem să ne gândim la iertarea lui Dumnezeu dacă noi nu suntem în stare să iertăm, iar iertarea noastră trebuie să fie deplină. Dacă nu avem puterea să iertăm pe cei care ne greșesc, oare cu ce suntem mai presus de cei care doar în mod declarativ se numesc fiii lui Dumnezeu? Iertarea este veșmântul care acoperă orgoliile și mândriile nemăsurate. Iertarea ne smerește, iertarea ne înalță! Sfântul Neofit Zăvorâtul așa ne învață: Veți fi desăvârșiți dacă veți avea dragoste față de toți și vă veți ruga pentru cei care vă dușmănesc.
(Pr. Dumitru Păduraru, Ziarul Lumina)