Să fim părtași la împlinirea unei mari dorințe

Întâlnim în viață fel de fel de oameni….dar nu toți merită păstrați. Eu am întâlnit un om despre care vreau să vă scriu câteva rânduri. E vorba de o munteancă născută în Poiana Teiului, acolo unde Piatra Teiului se oglindește în undele lacului Bicaz, dându-i binețe Ceahlăului în zilele însorite. O munteancă care a venit apoi în frumoasa Bucovină să reverse din preaplinul sufletului sau dragostea pentru limba română în mintea și inima multor generații la Școala Nr. 3 Suceava, după ce a urmat cursurile liceului „Petru Rareș” din Piatra Neamț și cursurile Facultății de Filologie din Iași. Și pentru a arăta cât de frumoasă este limba noastră, ani buni a ales să tălmăcească dulcea limbă și studenților străini veniți în perioada 1976-1983 să ne cunoască neamul și tradițiile, la vechiul Institut sucevean.
Cu chipul care radiază lumina, cu zâmbetu-i și vocea blândă a știut să-și laude și să-și dojenească cei doi copii, care astăzi îi bucură zilele împreună cu nepoții.
Aș putea să vă scriu pagini întregi despre această ființă. Dar nu, nu o fac! Aleg să vă fac părtași la împlinirea unei mari dorințe a ei. Își dorește ca versurile ei să poată bucura și alte suflete. Eu am avut privilegiul să citesc câteva dintre poeziile scrise la ceas târziu din noapte sau când mândrul soare se arăta în zori de zi și vreau să o citim împreună.
Cu mii de mulțumiri,
Agurița Clatca
Bucurați-vă, femei!
Bucurați-vă, femei,
De un amurg cu flori de tei,
De lumina dragostei!
Bucurați-vă, bărbați
De părinți, surori și frați,
De neveste și copii
Și de anii cei dintâi.
Bucurați-vă, femei,
Că aveți destul temei
Să vă bucurați de ei:
De copii și de bărbați,
De părinți, surori și frați.
Bucurați-vă, copii,
Cât părinții vă sunt vii.
După ce ei vor pleca
Nu vă veți mai bucura.
Și veți regreta amar
Că le-ați spus așa de rar,
Că-i iubiți, că-i prețuiți,
Cât de mult le mulțumiți.
Prof. Maria GAVRIL