Să fim liberi, dar responsabili pentru faptele noastre

„Și încă vorbind El mulțimilor, iată mama și frații Lui stăteau afară, căutând să vorbească cu El. Cineva I-a zis: Iată mama Ta și frații Tăi stau afară, căutând să-Ți vorbească. Iar El i-a zis: Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei? Și, întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea și frații Mei. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate și soră și mamă. În ziua aceea, ieșind Iisus din casă, ședea lângă mare. Și s-au adunat la El mulțimi multe, încât intrând în corabie ședea în ea și toată mulțimea sta pe țărm.” (Matei 12, 46-50 și 13, 1-2)
Oare ce înțelegem noi din cuvintele rostite de Domnul Iisus Hristos: „Cine face voia Tatălui Meu Cel din ceruri, acela Îmi este și frate, și soră, și mamă”? Uneori ne poticnim când este vorba de voia lui Dumnezeu. Afirmăm: eu sunt un om liber și pot decide asupra faptelor mele și a modului cum vreau să-mi duc viața! Așa este, suntem liberi și putem decide ce vrem sau nu vrem să facem. Sau așa ar trebui să fie! Însă nu trebuie să uităm să fim și responsabili pentru faptele noastre. Se poate constata că atunci când ne depărtăm de poruncile divine cădem ușor în păcate, scădem în virtuți și decădem de la statura de moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu. Ne-am deprins ca atunci când săvârșim un rău sau când dăm peste obstacole să aruncăm vina pe soartă, pe dușmani sau lipsa norocului. Uităm prea ușor că atunci când facem voia lui Dumnezeu suntem fii ascultători și plinitori ai poruncilor Domnului Hristos. Abia atunci nu mai suntem robi ai nimănui, ci cu adevărat suntem fiii lui Dumnezeu. (Pr. Dumitru Păduraru, Sursa: Ziarul Lumina)