Să fim conștienți în orice clipă că avem o mare răspundere față de familia noastră

În general vorbind, conștiința faptului că purtarea lor îi rănește pe cei dragi îi ajută mult uneori pe oameni să evite gesturi nedemne ori să-și învingă patimile, așa cum s-a întâmplat cu celebrul rocker Viaceslav Butusov. La un moment dat, acesta suferea de o depresie cumplită, îl chinuiau gândurile de sinucidere și bineînțeles că starea aceasta era o mare povară pentru toată familia lui. Butusov spunea că acea perioadă din viața lui poate fi numită una de abrutizare, de nesimțire. Cum a reușit să iasă din acea stare? Iată ce povestea el însuși: „Oricât de straniu ar părea, asta s-a petrecut atunci când Angelica, soția mea, m-a pus, pur și simplu, în fața faptului. Mi-a zis: «Înțelege-mă, sunt la mijloc copiii; la urma urmei, mai sunt și eu. Noi de ce trebuie să suferim?». Și mi s-a făcut rușine… Până atunci nu credeam că poate exista un deznodământ fericit sau măcar unul pozitiv, însă Angelica a găsit în mine un ultim rest de rușine”.
Există oameni care s-au lăsat de băutură și/sau de droguri doar fiindcă au văzut că din cauza patimii lor distrugătoare piere familia lor. Într-un anumit moment, Domnul le-a arătat pe calea vieții semnul: „Ești așteptat acasă!”, iar asta i-a ajutat să-și depășească slăbiciunile și să salveze familia. În cazul lui Viaceslav Butusov, o foarte mare însemnătate a avut faptul că muzicantul a venit atunci la Ortodoxie, a început să se îmbisericească, și asta l-a ajutat să se smulgă din adâncul întristării și deprimării.
Pe lângă responsabilitatea față de oamenii apropiați pentru toate faptele noastre, o „frână” foarte puternică este aducerea-aminte constantă de faptul că întemeiem o familie pentru dragoste și fericire, nu pentru ciocniri, certuri și permanente „reglări de conturi”.
De exemplu, uneori soții, la începutul vieții lor de familie, trăiesc în bună înțelegere, aproape că nu se ceartă, dar după ce trece un an sau doi încep problemele: lupta pentru șefie în familie, necontenitele șicane și cicăleli, ciondăneli cu privire la cine ce trebuie să facă, cine e vinovat, cine are dreptate și așa mai departe. Atunci, cei doi trebuie să-și învingă pornirile, să facă o pauză și să se gândească: „De ce ne-am adunat aici? De ce ne căsătorim și ne întemeiem o familie? Ca să ne jucăm de-a «cine-i mai tare», să ne otrăvim viața unul altuia, să ne luptăm mereu pentru putere și să ne susținem propria «dreptate», sau ca să ne iubim unul pe altul și să fim fericiți împreună?”. Fericirea fără dragoste este (mai ales în familie) ceva imposibil, și nimic nu omoară cu atâta succes sentimentul dragostei, ca iritarea, mânia, mândria și egoismul.
Capacitatea de a te opri, de a face o pauză pentru a sta și a te gândi ce va fi mai departe și, în general, ce faci de fapt, este o mare calitate, indispensabilă nu doar în viața de familie, ci în orice situație.
(Pr. Pavel Gumerov, Conflictele familiale: prevenire și rezolvare, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2013, pp. 96-97)