Cea de-a doua zi din programul Festivalului „Tarafuri și fanfare”, care s-a desfășurat la Suceava la sfârșitul săptămânii trecute, a adus pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor alte formații și alți interpreți de muzică autentică.
„Ca să fie șpagă”, cu „cușmă în mijlocul verii”
Spectacolul, coordonat de maestrul Grigore Leșe, a continuat cu alți protagoniști povestea muzicii de ascultare și de petrecere, a muzicii autentice pe care lăutarii continuă s-o mențină în mediul rural și urban, transmițând-o din generație în generație.
Dacă în prima zi a festivalului publicul a fost destul de restrâns, duminică au fost ocupate aproape toate locurile din sală, iar participarea a fost interactivă.
Cu un început moralizator, prin care Grigore Leșe a reluat dojana din ziua precedentă (când atrăgea atenția asupra „lălăitelor cântate pe bandă” de
așa-zișii purtători de folclor), amfitrionul spectacolului a țintit „sminteala” prin care se falsifică realitatea satului, derutarea publicului prin purtarea neadecvată (în special la emisiunile de televiziune) a costumul popular („ca să fie șpagă”, cu „cușmă în mijlocul verii”).
„Muzici și muzici”
S-au cântat pe scenă, așa cum a spus Grigore Leșe, „muzici și muzici”, de la doina interpretată (voce și ceteră) de Vasile Mucea, din Bilca, sau Nea Costică lăutaru’ din Cezieni, la muzica arhaică a Tarafului românesc din Gălăuțaș – Harghita (în care cel care cânta la „broancă” bătea cu o mână în instrument, iar cu cealaltă „pițiga coarda”) și de la cântecele cu tentă umoristic-licențioasă interpretate de Mambo Siria (cu Nea Marin Șchiopu în frunte), la cea balcanic-cosmopolită a formației Trei Parale.
Grigore Leșe a subliniat faptul că spațiul cel mai potrivit pentru aceste formații nu este scena, ci curtea casei, ulița, crâșma…acolo unde se petrec sărbătorile, nunțile, chefurile.
„Haideți să jucați, sunteți la dumneavoastră acasă!”
Când a venit rândul Fanfarei din Sf. Ilie, ai cărei muzicanți erau în sală, Grigore Leșe i-a chemat pe scenă spunându-le să înceapă să cânte din mers, așa cum fac la evenimentele satului, și a invitat câteva perechi de spectatori să urce pe scenă la joc. „Haideți să jucați – i-a îndemnat el – sunteți la dumneavoastră acasă. Asta vreau, să jucați, nu să stați voi în sală, iar noi aici!”.
Grigore Leșe a subliniat rolul formațiilor mici, mobile și adaptate instrumental în comparație cu „orchestrele pe model moscovit, cu 40 de oameni, corp de balet, etc.”.
Tarafurile și fanfarele, care au o formă restrânsă, cântă „o muzică frumoasă pentru că este adevărată”. „Nu trebuie decât să fii talentat – a spus Grigore Leșe – să fii din poveste și să te potrivești”.
„Cântec despre Bucovina”
Un moment aparte a fost cel în care spectatorii, odată cu Grigore Leșe și lăutarii din Sângeorz Băi, au cântat „Cântec despre Bucovina”, o melodie tristă care, din păcate „este terfelită pe la toate petrecerile, pe la toate nunțile”.
S-a cântat fără microfoane, și, așa cum a remarcat Grigore Leșe, lăutarii ardeleni au interpretat acest cântec pentru prima oară.
A fost un moment de emoție colectivă, mai ales că nu s-au cântat numai versurile „oficiale”, ci și cele păstrate în memoria populară („Bucovina plai cu soare / Te-au călcat rușii-n picioare”), moment care s-a încheiat cu aplauze.
