S-a nimerit să ascult o declarație gravă și „pe repede”, cam turuită, dar, mă rog, serioasă în aluatul aparențelor, rostită de domnul Boc. Domnul cu pricina trece drept premier, iar eu mă sforțez să-l iau ca atare. Zicea domnia sa că poporul suveran este beneficiarul noii împărțiri administrativ-teritoriale, că împărțirea nu e pentru PD-L, că nu e pentru UDMR și, cu atât mai puțin, pentru ”alianța socialistă” (prin asta înțelege el liberalii și social-democrații). Este pentru binele și propășirea poporului român, demn și suveran, neîngrădit de opreliști parșive în libertăți, cuminte, glorios și prosper.
N-am – stând trei sferturi din lună la țară, la Sângeru și doar un sfert la A.M. Press, adică în București – știință despre ”alianța socialistă”. La câte se petrec și se schimbă în politică, n-ai cum să ții pasul, dar despre respectiva formațiune, formațiune de formațiuni (o alianță!- cu alte cuvinte) n-am auzit. Așa le zice, mă lămurește un coleg ziarist, Boc liberalilor și social-democraților, în bășcălie, ambele fiind formațiuni din care se lăuda că-și trage substanța chiar partidul condus, în fapt și pe hârtie, de domnul Băsescu. A fost socialist vreo cincisprezece ani și, mai nou, e un fel de aluat doctrinar popular, liberal, liber schimbist din care nimeni nu mai înțelege nimic. O cocă pe care o frământă Băsescu și din care scoate, după cum are chef, lipii coapte pe jeraticul banilor publici, merdenele udriste sau covrigi de aruncat în coada câinilor maidanezi.
Eram, cu ceva ani în urmă, la Sao Paolo, în Brazilia, ca ziarist. Internaționala Socialistă, din care făcea parte, cu mândrie și nemăsurat orgoliu, Partidul Democrat, urma să analizeze posibilitatea primirii a noi membri, acolo, în America de Sud. Un candidat era PSD-ul lui Adrian Năstase, de față și el la eveniment. Socialiștii din toată lumea păreau buricul universului, ceea ce pe mine, dar ce importanță are, nu prea mă umplea de mândrie. Când de la tribună (conducea cred un italian), a fost anunțată candidatura partidului lui Năstase, a sărit ca arsă în două picioare o jună, frumușică, drăcoasă și a țipat în engleză ”I am against!”, adică ”Eu sunt împotrivă!”. Fain, și-a zis gazetarul din mine, iată un subiect de presă și am alergat la puștoaică să-i iau un interviu pentru A.M.Press. Nu mică mi-a fost mirarea să aflu că era româncă, din Mureșparcă mi-a zis, reprezentantă a PD din România, partid cu ștate vechi și drept de vot în acea internațională, care apăra partidul socialist universal de o imixtiune. Noi, doar noi suntem socialiști, noi suntem adevărații social-democrați, mi-a zis pedista, și sunt aici pentru a apăra doctrina pură de mizeriile de a-i primi aici pe Iliescu și Năstase care sunt falși socialiști. Ceva de genul ăsta.
N-avea dreptate, dar mi-a plăcut. Era bățoasă. În sala aia cât catedrala Vaticanului, adică înghițind în ea cam câți enoriași încap în San Pietro, să fii o coajă de fătucă și să țipi așa de apăsat, era un gest de curaj. O chema Lavinia Șandru și o trimisese Băsescu să se opună acceptării cererii PSD-ului de a intra în marea familie socialistă internațională. Afară cu ei, zicea Lavinia. România are un singur partid socialist, legitim, în această internațională, iar Năstase să se ducă unde o vedea cu ochii cu partidul lui cu tot. Necazul reprezentantei partidului băsesciano-bocist a fost că social-democrații ăia de prin toate țările au votat intrarea PSD-ului din România. S-a opus doar PD-ul. Tot din România. Puritatea lui doctrinară nu îngăduia impurități. Și azi, ce-mi aud urechile? Boc, mitraliera de vorbe Boc, argatul desăvârșit și talentat în arta minciunii al lui Băsescu, numește alianța în care intră și unicul nostru partid istoric, cel liberal, socialistă. Mă-ta e socialistă, era să zic, dar nu mai zic, pentru a nu-l insulta pe tată-său, singurul revoluționar care l-a altoit cu un ou în scăfârlie. Chiar nu ți-e niciodată rușine, măi găoază, ca să-l citez pe stăpânul tău care ne face pe noi, ziariștii, găozari? Chiar n-ai milă de adevăr, nu ți-e niciodată rușine?
Aud că Băsescu a făcut stratagema cu reîmpărțirea teritorială pentru a scăpa de Boc. Nimic mai fals. Băsescu nu poate găsi o slugă propagandistică mai talentată și mai lipsită de scrupule oricât ar scotoci el prin partidul lui. Boc e desăvârșit în arta minciunii și în viteza cu care colorează tot ce slobozește în vânt barosanul care din mic l-a făcut mare și, din nimeni, cineva. Iar stratagema cu reîmpărțirea teritorială, am mai spus-o, e pentru tulburarea și mai tare a apelor în vederea noilor alegeri. Ungurii? Și aici e o șmecherie. Se fac că protestează. Vor ieși din toată tărășenia asta, conform înțelegerilor cu Băsescu, mult mai în câștig și vor face pasul decisiv pentru o regiune maghiară autonomă mai mare, corp comun cu Ungaria. E visul lor pe care nici măcar nu-l pitesc. Cineva scrie pe un blog că Băsescu poate fi acuzat de trădare de țară. Hai, nu mă omorî! Chiar așa, patriotul Băsescu trădător? Nu pot să accept.
