Să fie într-un ceas bun!

Să nu credeți cumva că declarata mea antipatie față de Dinamo îmi întunecă mințile până într-atât încă să nu observ (e drept că mult mai rar, dar nu din vina mea) și ceea ce merită apreciat, atunci când este. Ei bine, alaltăieri, pe înnoptate, mă pregăteam să fac o nouă burtă de râs în fața televizorului, la preconizatul circ pe care așteptam să ni-l ofere Dinamo. Așteptam un 0-3, eventual și cu ceva penalty și/sau autogol, ca să fie masa bogată. Când colo, ce să vezi? Un Vaslui inert, cu un Sânmărtean mai mult decât apatic și un Temwanjera apocaliptic la fiecare atingere de minge, de parcă vedea pentru prima oară „obiectul” și rămâne de fiecare dacă surprins că e mai elastic decât nuca de cocos. Hai, că nu-s rasist. Sunt doar consternat de felul cum o echipă care are tot ce-i trebuie poate să joace în halul ăsta de prost, iar oamenii de la care aștepți spectacol chiar îl fac, dar unul de comedie. Revin la Dinamo. M-am întrebat cum se poate ca de la o etapă la alta să existe asemenea salturi, fiindcă la Timișoara, în prima, fusese Dinamo aia pe care o știam de ani buni: o gașcă de comici vestiți ai gazonului, în timp ce acum, împotriva unui adversar teoretic mult mai bun decât Timișoara să vezi în teren chiar fotbaliști, chiar o echipă. Iar golul ăla al puștiului Rotariu a fost o execuție pe care oricare Lewandowski sau Bale ar avea motiv să o invidieze. Nu vorbim despre felul în care a ajuns mingea la el, ci de continuarea și finalizarea acțiunii, în stil de golgheter „greu” și cu ani buni pe gazon. Dacă la 18 ani fără o zi îți iese așa o pătrundere și apoi așa o torpilă, înseamnă că ai tot ce-ți trebuie pentru o carieră strălucitoare. În cele din urmă, m-am lămurit și de unde schimbarea asta la față a lui Dinamo: față de meciul de la Timișoara, Mulțescu a făcut… 8 modificări! Nu știu care alt antrenor din galaxia asta a mai făcut ceva asemănător, însă asta vorbește de la sine despre puterea și știința lui Mulțescu. Să fie într-un ceas bun! Cu Mulțescu și Rotariu, Dinamo e deja o forță!