Afirmam data trecută că ne calificăm la Europene chiar și cu o înfrângere la Budapesta. Poate nu e așa evident privind clasamentul, dar programul meciurilor următoare ne avantajează. În primul rând, Irlanda de Nord și Ungaria au meci direct, în care fie una dintre ele va pierde trei puncte, fie ambele vor pierde câte două. Asta în timp ce noi avem acasă două meciuri fără miză pentru echipele adverse, plus o deplasare în Insulele Faroe. Sigur, nu suntem calificați matematic, însă dacă pierdem primele două locuri în aceste condiții, atunci chiar ne merităm soarta. Nici nu mai încape ghinionul în discuție. Și chiar și așa, ne-am duce la baraj, ceea ce ar însemna să trăim deodată periculos, adică să coborâm de la 90% la 50% șanse. Dar poate că nu vom pierde cu Ungaria și astfel ne vom face viața ușoară. Premisele nu ne sunt prea favorabile, căci jocul nu s-a schimbat după venirea lui Iordănescu în locul lui Pițurcă. Am continuat să jucăm la fel de îmbâcsit, la ciupeală, inclusiv în amicale, dar mai ales am descoperit că ne merge bine când stăm, adică e de preferat să nu riscăm stricarea karmei în amicale! Este o hibă a sistemului de punctaj al FIFA, care ar trebui să-și trimită oamenii la specializare în circuitul ATP.
Și la nivel de jucători mi se pare că suntem în urma ungurilor. Stranierii lor joacă pe la echipe mici, dar joacă aproape toți, în timp ce la ai noștri găsim titulari doar ca excepții. Așa cum îl avem noi pe Tănase, au și ei un jucător în China, dar selecționerul lor a ținut să-l convoace. Ar mai fi atmosfera indusă de ultrașii unguri, care au prefațat întâlnirea prin scandări la meciurile din ultima etapă. Au tras ponoase cluburile, căci federația ungară, spre lauda ei, a împărțit amenzi. Însă tendința e clară, va fi iureș în tribune, iar jucătorii unguri știu că n-au voie să piardă. Rămâne de văzut ce replică vom oferi noi, dacă va ieși ceva bun din combinația Sânmărtean-Budescu, asta dacă aceștia vor fi concomitent în teren. Dar măcar să jucăm fotbal.