Să fie atent, să nu calce pe propriul cadavru

De-acum încolo, când se deplasează per pedes, încă președintele Băsescu va trebui să fie foarte atent, ca să nu calce pe propriul cadavru. Gata, s-a terminat cu el. Nici nu mai are importanță dacă acuzațiile la adresa lui frate-su se vor adeveri sută la sută sau doar unu la sută. Nici nu mai are importanță câtă frăție a mai rămas între ei. Gata! Și ultimul strop de simpatie populară s-a vărsat din butoiul cândva plin de dădea pe afară.
Băsescu e mort, mai mort decât și-a imaginat vreodată. Șapte zâne din anturajul lui, dacă-i fac respirație gură la gură sau respirație gură la altceva, nu-l mai trezesc la viață. Din locul unde a căzut, nu-l mai ridică nimenea, nici cu șapte boi înjugați.
Toți dictatorii cad, cu excepția lui Fidel Castro. Trebuia să vină și pentru el momentul acesta. Dar mai jalnic, mai inestetic de atât nu se poate termina un mandat prezidențial. Un mandat prezidențial care amenință să se transforme peste un timp în mandat de arestare. Nu va scăpa, fiindcă nu există acțiune fără reacțiune. Dacă semeni arestări, culegi inclusiv propria condamnare.
Căderea lui Băsescu va fi mereu asociată cu familia semianalfabetă a lui Bercea, reprezentant al unei etnii strânsă afectuos la pieptul prezidențial. Amintiți-vă doar de reacția sa la propunerea lui Prigoană de a se reveni la titulatura de „țigani”, pentru a nu se mai face în lume asocierea rromi-România. Prietenul lui Bercea Mondial nici nu a vrut să audă.
Iar dezicerile acestea de propriul frate nu au nici o credibilitate, zău. Frate-su nu promitea, dacă nu se baza pe ceva ce mai făcuse. Și-apoi, apropiați urechea la mine: tot pe filieră cotrocenistă e protejat un fost membru democrat, acum pesedist. Cel mai de neatins baron local din Moldova noastră, deși stă cu fundul pe un scaun construit din dosare grele care nu se mai mișcă. Nu se mișcă, pentru că ordinul de sus e să nu se miște.
Vă rog, mai lăsați-ne cu prosteala!
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.