Avându-și modelul suprem în persoana lui Iisus Hristos, fiecare creștin ia aminte la faptele și învățăturile sfinților, la cei care s-au făcut „mame și frați” ai Lui, la cei ce s-au făcut cosangvini cu El. Dacă Hristos e ținta, sfinții sunt frați mai mari care ne îndeamnă și ne ajută prin exemplul lor în înțelegerea și trăirea adevărată a vieții în Hristos. Nu poate fi numit creștin cel ce nu este în comuniune cu sfinții, cu acea parte a Bisericii plină de lumină și de slavă.
Trăind în timpuri și locuri diferite, sfinții L-au cunoscut și L-au trăit în mod personal și particular pe Hristos, în funcție de împrejurări și caracteristici personale. De aceea, fiecare creștin trebuie să se folosească de exemplul lor pentru trăirea nemijlocită a lui Hristos. Faptele sfinților sunt modele și ajutor în ispite sau probleme similare, pot fi consultate și trăite ca experiență nouă a vieții mistice în Hristos. Ele însă nu pot fi copiate întru totul, căci fiecare acțiune își are propriile împrejurări, cu diferite soluții posibile.
Citirea vieților sfinților este foarte utilă pentru familiarizarea cu viața creștină trăită autentic. Dacă timpul este limitat, citirea din sinaxar sau proloage poate lumina cu privire la învățăturile și încercările fraților mai mari care, deși morți, sunt vii și în comuniune cu noi prin Hristos. În acest sens, legătura cu sfinții nu se face doar prin amintirea lor, prin citirea despre petrecerea creștinească a lor. Acestea sunt foarte folositoare, dar prieten cu sfinții devine tot cel ce îi pomenește la rugăciune sau la vreme de nevoie sau bucurie, tot cel ce le cere ajutorul și mijlocirea.
Slujbele din fiecare zi a Bisericii sunt folositoare și favorizează atât cunoașterea vieții Bisericii prin lucrarea sfinților, dar mai ales intrarea în comuniune cu ei. Pătrunzând în biserică, fiecare creștin poate vedea imaginile sfinților cu pătimirile lor, icoanele devotării lor lui Hristos. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel recomandă: „Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința”. De aceea, sfinții reprezentați în Biserică sunt din toate timpurile, de la cei care L-au „văzut, auzit și pipăit” în mod direct pe Hristos (I In. 1, 1) la cei care sunt contemporani nouă și care, deși au trăit în vremurile din urmă, L-au văzut, L-au simțit și L-au pipăit în mod mistic pe Hristos cel Înviat și Înălțat la cer, dar prezent pururi în lume prin Duhul Sfânt.
În cazul în care nu putem fi prezenți la slujbă în biserică, aceasta este transmisă în fiecare zi la televizor, fiind folositoare celor ce vor, dar din diferite motive nu pot ajunge la o biserică. Apropierea de sfinți se poate face prin citirea acasă a acatistului, prin rostirea sau cântarea troparului – rugăciune scurtă ce concentrează viața sfântului respectiv – sau prin simpla rostire a numelor scrise în ziua respectivă în calendar. Prin aceasta, deși petrecem în singurătate, suntem în comuniune cu întreaga Biserică. Toate acestea însă nu înlocuiesc prezența fizică în biserică și pregătirea pentru Sfânta Liturghie măcar duminica și de sărbători.
S-au editat cărți care conțin calendarul lărgit, adică în care sunt trecuți sfinți mai puțin cunoscuți, dar cinstiți de întreaga Biserică Ortodoxă. De la arhierei din Irlanda secolului al IV-lea la mucenici din China sau Japonia secolului XX, toți acești sfinți formează veșmântul neprețuit cu care se îmbracă Biserica, fiecare creștin ce vrea și lucrează pentru mântuirea în Hristos.
Prin cinstirea pe care o dă sfinților, creștinul își formează o legătură personală cu ei, simte în mod tainic ajutorul și prezența lor, se împărtășește de comuniunea de iubire a vieții în Hristos.
(Alexandru ULEA)
