Să aducem roade vrednice de Împărăția cerurilor

„Altă pildă le-a pus lor înainte, zicând: Asemenea este împărăția cerurilor omului care a semănat sămânță bună în țarina sa. Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină printre grâu și s-a dus. Iar dacă a crescut paiul și a făcut rod, atunci s-a arătat și neghina. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânță bună în țarina ta? De unde dar are neghină? Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaș a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voiești deci să ne ducem și s-o plivim? El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeți odată cu ea și grâul. Lăsați să crească împreună și grâul și neghina, până la seceriș, și la vremea secerișului voi zice secerătorilor: Pliviți întâi neghina și legați-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunați-l în jitnița mea. După aceea, lăsând mulțimile, a venit în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: Lămurește-ne nouă pilda cu neghina din țarină. El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânța cea bună este Fiul Omului. Țarina este lumea; sămânța cea bună sunt fiii împărăției; iar neghina sunt fiii celui rău. Dușmanul care a semănat-o este diavolul; secerișul este sfârșitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. Și, după cum se alege neghina și se arde în foc, așa va fi la sfârșitul veacului. Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăția Lui toate smintelile și pe cei ce fac fărădelegea, Și-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă.” Matei 13, 24-30; 36-43
Domnul Iisus Hristos, în dorința de a ne arăta ce este Împărăția lui Dumnezeu, a rostit mai multe parabole. Din spusele Sale vedem că Împărăția Tatălui Ceresc se aseamănă: cu semănătorul, cu omul care seamănă sămânță bună în țarina sa, cu grăuntele de muștar, cu aluatul frământat de o gospodină, cu o comoară ascunsă, cu un neguțător de mărgăritare, cu un năvod aruncat în mare. Două dintre aceste parabole au fost explicate de El: cea cu semănătorul și cea despre semințele cele bune și despre neghină. Mântuitorul ne arată că lumea întreagă este asemenea unui ogor pe care cresc plante bune, dorite de Dumnezeu, dar și neghine, plante care nu aduc roade. Deopotrivă și unele, și altele se bucură de lumina soarelui și cresc împreună, însă roadele fac deosebirea dintre ele. Sămânța bună va aduce rod însutit și va străluci în Împărăția cerurilor, în schimb sămânța cea rea, apărută în urma lucrării „celui rău”, va fi adunată și aruncată în focul veșnic. Oare din sufletele noastre ce roade cresc?
(Sursa: Ziarul Lumina)