După ce în urmă cu aproximativ două săptămâni, un elev în vârstă de 18 ani s-a sinucis în apele râului Suceava, chiar sub ochii prieteni sale (elevă în clasa a IX-a), care a vrut să-și urmeze iubitul pe lumea cealaltă, dar a fost salvată în ultima clipă, iar duminica trecută un alt licean, în vârstă de 17 ani, s-a spânzurat în camera în care stătea cu chirie, în cartierul Burdujeni, zilele trecute, încă un elev a ales să-și pună capăt zilelor.
Nenorocirea s-a petrecut în comuna Fântâna Mare, de data aceasta fiind vorba de un elev de școală generală.
Emil Florin Andrieș (15 ani), elev în clasa a VII-a la Școala cu clasele I-VIII „Ion Muceleanu” din comuna Fântâna Mare, a fost găsit spânzurat, joi seară, în șura casei în care locuia împreună cu mama sa.
Din declarațiile mamei lui Emil Florin Andrieș și ale rudelor acestuia, copilul, care rămăsese cu un handicap locomotor în urma unui accident suferit acum aproape șase ani, a recurs la acest gest extrem din cauză că unii dintre colegii de școală râdeau de el, iar medicii și profesorii i-ar fi recomandat să se transfere la o școală specială.
De cealaltă parte, profesorii lui Emil spun că minorul, care rămăsese cu sechele de pe urma accidentului rutier, avea deviații de comportament și a amenințat de mai multe ori că se va sinucide.
„Era nemulțumit întotdeauna… se plângea că îl băteau copiii, că nu-i dădeau pace, îl chinuiau… La un moment dat, s-a dus la maică-sa și i-a spus că nu mai are pentru ce trăi, că viața asta pentru el nu reprezintă nimic… era foarte deznădăjduit, mai ales de când medicul îi dăduse recomandare pentru școala specială…”, mărturisește unchiul băiatului, Niculai Aparaschivei.
Soartă blestemată O mătușă de-a lui Emil povestește că totul a fost bine și frumos până în momentul în care, în 2002, la sfârșitul clasei I, minorul a suferit un grav accident rutier.
„Era un copil foarte cuminte și liniștit, învăța bine… Era la drum, la european, când o venit unul cu viteză foarte mare și l-a aruncat în șanț… Atâta am chinuit cu el prin spitale… o stat două săptămâni în comă, nu putea vorbi, era paralizat…”, își amintește cu ochii în lacrimi Teodora Aparaschivei.
În urma accidentului de acum șase ani, Emil Florin Andrieș a rămas cu mai multe sechele, în evidență ieșind un handicap locomotor, din cauza căruia minorul se deplasa cu greutate.
În ciuda tuturor acestor probleme, Emil nu s-a lăsat bătut și a continuat să meargă la școală. Ca și când nu a fost de ajuns, tatăl său, care l-a abandonat încă de când era mic, a început să nu mai plătească pensia de întreținere pentru fiul său.
’Eu am plecat. Adio pentru totdeauna’ Dintr-un sertar, sleită de la atâta plâns, mama lui Emil scoate un teanc de diplome obținute de fiul său, la școală sau la concursurile școlare la care a participat.
Îi vine foarte greu să-și ia rămas bun pentru totdeauna de la singurul ei copil, pe care l-a îngrijit așa cum a putut și a știut ea mai bine.
„Mereu îmi spunea că îl necăjeau la școală, că îl mai loveau… i-am spus și dirigintei să-l încurajeze, să aibă grijă de el… eu am luptat mult să-l știu bine și acum îl duc la groapă”, își pune mâinile în cap Teodora Andrieș.
Povestește că Emil s-a întors joi după-amiază acasă, după ce a fost ceremonia de Ziua Eroilor, la monumentul din curtea școlii. „Ne-am uitat la televizor, la știri, după care eu m-au dus să mulg vaca. M-am întors, am pus masa și am mâncat. Până am strâns masa, până am măturat… el o plecat. Am găsit pe masă o geantă cu un bilet. ’Eu am plecat. Adio pentru totdeauna’. Când am văzut bilețelul ăla așa m-o săgetat… am ieșit afară, m-am uitat jur împrejur, m-am dus la poartă, nu-i, m-am întors în șură… l-am găsit spânzurat. M-am chinuit eu să desfac funia din jurul gâtului, dar era prea târziu…”, e răvășită de durere Teodora Andrieș.
„Se simțea marginalizat” La Școala cu clasele I-VIII „Ion Muceleanu”, colegii lui Emil și diriginta clasei au pus flori și au aprins lumânări pe banca în care până acum două zile a stat acesta. Era chiar prima bancă, de pe rândul din mijloc.
„Câteodată își provoca colegii, iar uneori copiii îl luau în derâdere, probabil din cauza handicapului său fizic. I-am recomandat să stea liniștit, în banca lui, pentru că atunci nimeni nu va mai avea grija lui…”, ne-a declarat directorul unității de învățământ, Gheorghe Avădănei.
Diriginta lui Emil își amintește că problemele fostului ei elev au început prin clasa a V-a. „Erau probleme de adaptare. Se simțea marginalizat. Am discutat cu colegii săi și am reușit să-i fac să-l accepte așa cum este… Chiar pe mulți dintre ei îi considera prieteni, ceea ce era mare lucru pentru el…”, mărturisește Gabriela Dobrescu. Diriginta susține că Emil asista deseori la certuri între mama și bunicul lui, iar acestea și-au pus amprenta asupra fostului ei elev și așa marcat de problemele de sănătate pe care le avea.
„Eu cred că situația destul de grea a familiei sale și-a pus amprenta… și la școală a avut niște altercații. El în general încerca să atragă atenția…”, mai spune diriginta.
Scria bilete la școală că se sinucide Diriginta mărturisește că, în urmă cu câteva luni, Emil a scris la școală două bilețele în care spunea că se sinucide „cu cruzime și cu violență”.
„Am chemat-o pe mama lui la școală, i-am arătat bilețele, le-a rupt în fața mea și nu vroia să accepte ceea ce făcea băiatul ei. Spunea că este vina colegilor, dădea vina pe cei din jur. La problemele pe care el le avea, mediul în care a trăit și-a pus amprenta foarte mult… Unui asemenea copil trebuie să-i repeți mereu că e bun, că tot cea ce face el este bun”, continuă diriginta, susținând că a încercat să se apropie cât mai mult de fostul ei elev: „Discutam tot timpul, jucam chiar și șah cu el… îi plăcea să discute cu mine, i-am și zis odată: ’uită-te la mine ca la o prietenă, dacă tu spui că nu ai nici un prieten, lasă-mă pe mine să fiu prietenul tău cel mai bun…’”.
Cu două zile înainte de sinuciderea lui Emil, diriginta povestește că a observat că minorul se comporta ciudat. „Chiar i-am spus mamei sale să-l ducă la un psiholog…”.
