Parodiind un distih din opera unui poet român celebru, pe vremea lui Ceaușescu poporul înfometat făcea haz de necaz cu ajutorul unor versuri simple: „S-a pornit de ieri să cadă / Câte-un om flămând pe stradă.”
Acum, distihul poate fi adaptat: „S-a pornit de ieri să cadă / Câte un corupt pe stradă.” Un asemenea avânt au luat sinuciderile, în rândul corupților confruntați cu o Justiție care, dintr-odată, nu mai e confecționată din carton de proastă calitate, ci din oțel nervos, aspru și tăios. Acum două săptămâni, a fost un avocat de-al lui Adamescu, săptămâna trecută un miliardar sibian… Și lista continuă.
Au existat cărți celebre care au provocat, la vremea lor, adevărate epidemii de suicid. După publicarea cărții lui Goethe „Suferințele tânărului Werther”, au apărut chiar așa-numitele „cluburi de suicid”, unde membrii, dezgustați de viață, se încurajau unul pe altul să-și facă singuri de petrecanie.
Aceste cluburi, după câte bag de seamă, se reînființează spectaculos acum în România. S-au pus deocamdată bazele, dar ele se vor extinde pe orizontală și pe verticală. Sunt așteptați în ele din ce în ce mai mulți membri miliardari, biznismeni, magistrați, politicieni și mulți alții.
Cu toții s-au mânjit cu un scop foarte bine definit: pentru a se bucura de o viață mai bună. Idealul lor a fost banul obținut repede, cât mai repede, indiferent de mijloacele folosite. I-au tentat plăcerile și luxul duse la paroxism. Vilele, automobilele și șeptelurile de dame le-au pavat căile infracționale. Dacă au strâns șase vile, au vrut-o și pe a șaptea. După primul milion de euro, l-au vrut pe-al doilea. Au călcat pe cadavre, fără să le tresară un singur mușchi de pe față. Iar acum, când își abandonează plăcerile vieții pentru a se opri direct în cazanele iadului, calcă moale pe propriile lor cadavre.
Ce mod filozofic de a se închide cercul! Uneori am impresia că Dumnezeu nu doarme.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
