S-a întors stăpânul

Cât timp Steaua era cu treabă prin Europa, Astra a fost un fel de chior în țara orbilor. Din păcate pentru ea, pentru Astra, conjunctura a făcut ca ambele confruntări cu Steaua să fie programate după ce aceasta din urmă și-a încheiat socotelile cu Europa. A putut astfel să acorde maximum de atenție unui challenger periculos, care-și luase suficientă viteză. Iar când steliștii au fost 100% concentrați pe un adversar intern, diferența de valoare a ieșit la suprafață ca untdelemnul. E adevărat, Kapetanos merita roșu pentru reacția sa la șicanele adversarului, dar permiteți-mi să spun că e irelevant. De ce? Pentru că a fost o reacție individuală, un episod imposibil de prevăzut, care putea foarte bine să lipsească din peisaj. Dacă îl excludem, rămâne extrem de puțin în dreptul Astrei. Sigur, uneori istoria se poate scrie și așa, cu o minge ridicată întâmplător la fileu, dar niciodată nu poți să pregătești un meci bazându-te pe hazard. La Astra, am văzut o combinație ciudată de jucători foarte buni cu unii foarte slabi. Morais are pe conștiință primul gol, oferindu-i lui Popa o preluare cum poate acesta n-ar fi reușit! Golul doi e deja un clasic, centrare Bourceanu din corner, reluare cu capul a unuia dintre fundașii centrali, în cazul acesta Gardoș. Această schemă a ajuns un tipar și, de câte ori Steaua va mai reuși astfel de goluri, trebuie să-și asume și antrenorii adverși neputința. Gardoș era marcat de un mijlocaș, care l-a urmărit superficial, oprindu-se cînd a pierdut prim-planul! Iar la golul trei, tot Morais își trage partea leului din vină… Adi Popa a preluat static, la 18 metri, iar Morais, în loc să intre în el, chiar cu riscul unui fault, s-a retras în careu, permițându-i lui Popa să capete viteză. A fost apoi depășit ușor, fiind dublat de Mureșan, care a scăpat centrarea printre picioare (nu e cheia fazei, se mai întâmplă!), iar celălalt fundaș central, Găman, era oriunde, numai lângă Piovaccari nu. Italianul, între noi fie vorba, e un văr mai de departe al lui Inzaghi, adică se pricepe s-o vâre în ațe. Cât despre Găman, un nelipsit de la lotul național (!), a făcut o eroare poate mai mare decât a lui Morais, dar el s-a ușurat în scăldătoare, fiind salvat de Coman. La înălțime a fost și celălalt portar, Tătărușanu, care a evitat de două ori ca Astra să preia conducerea. A doua oară, dacă mușca momeala la extraordinara pătrundere din lateral a lui Yazalde și se ducea jumătate de pas pe centrare, nu cred că mai vorbeam de victoria Stelei. Apropo de portughez, cu un sistem în care să primească mai mult sprijin în atac, și-ar pune mai bine calitățile în valoare. Poate sâmbătă, când Isăilă trebuie să pregătească jocul în calitate de gazdă.