Știți filmul ăla cu Mălăele și Emilia Popescu, „Divorț din dragoste”? Erau acolo niște martori de profesie, tocmiți să spună ce trebuie în fața instanței ca să iasă divorțurile bine. Fiind luați la ochi după mai multe depoziții, au fost băgați la mărturie mincinoasă chiar după ce au relatat întocmai o întâmplare petrecută sub ochii lor. Ei bine, cam așa a ajuns și marele, mai degrabă la propriu, Horică Ivanovici să pătimească pentru critică la adresa unui personaj mai mult decât criticabil! Dar să nu-l plângem noi pe Horică, un purice ca el își găsește oricând altă blană. El și-a purtat șoul pe la toate televiziunile care-i lăsau libertatea de a se transforma în trompetă. În trompeta propriilor interese, desigur. Așa a ajuns și pe la oteve și o să ajungă și prin alte părți, oricât de insalubre, cu o singură condiție: să-și dorească asta. E posibil să nu-și dorească, fiindcă și-a cam făcut suma. Nu mai e reporterașul ăla tupeist care-i cerea 1.000 de parai lui Chivu, după cum ne dezvăluia Pițurcă acum câțiva ani. Alții mai sensibili la tămâiere au fost mai darnici, așa că acum trecuse la alt nivel. La Digi avea leafa dublă față de cea a unui fotbalist de la Steaua, filtra și publicitatea oficială, iar pentru aia neoficială era burete. Ivanovici l-a atacat pe Nașu Sandu nu pentru că i-ar păsa de binele fotbalului românesc, lui îi pasă doar de banii din fotbalul românesc. Fiindcă, hai să fim serioși, nu-l poți acuza pe Nașu că a nenorocit fotbalul, dar să te tragi de brăcinari cu Corleone! Și aici, ca peste tot, există sfere de influență din care unii ziariștii aleg să facă parte, nu neapărat pentru foloase palpabile. L-am mai pomenit aici pe unul de la radio Sport Total, care e un fel de ziarist de casă pentru Sandu, singurul la care intră în direct, acolo unde moderatorul face pe ridicătorul la fileu și i se adresează tandru, cu apelativul „Traiane”. Cum, nu știați că pe Mircea Sandu îl cheamă și Traian?! Asta e, nu putem fi toți intimi cu potentații, precum respectivul om de radio, care, apropo, n-are nici o jenă în a-l face arșice pe Dragomir…
Revenind la Ivanovici, nu m-aș mira să-și fi provocat singur debarcarea pentru a se distra pe cinste cu actuala sa postură de victimă, care-i obligă pe unii din branșă să-i sară în apărare (vezi Tolo), deși în realitate îl disprețuiesc.
