Mi-era dor ca de Moș Crăciun de o medalie de aur mondiala sau olimpică, la jocurile de echipă. Ca să restrâng și mai mult aria, la sporturile de îndemânare. Și atât de mult am redus-o, că se poate pune deja degetul pe handbalul feminin, singura disciplină cu care ne mai prezentăm cu ceva șanse pe la marile întâlniri planetare. Nu vă impacientați, am scris după înfrângerea în fața Spaniei, dar diferența dintre fetele noastre și finaliste, care or fi ele, este infimă. Spre exemplu, ar fi suficientă inversarea procentului de reușită la loviturile de la 7 metri! Pentru comparație, să adăugăm că la masculin, nu numai la handbal, ci la orice vă trece prin cap, suntem vai de capul nostru. Cred că ar trebui serios să ne gândim dacă nu ne-ar prinde bine în matriarhat. Să ne conducă femeile (mai puțin Ridzi!) și noi să stăm la cârciumă, că asta ne iese cel mai bine. Vorba cântecului, am băut și nopți, am băut și zile, pentru tine draga mea, ca să te simți binee! Și în sport, ca și în politică, partea cu cojones se pricepe de minune să se autosaboteze și să tragă unul hăis și altul cea. Prima condiție ar fi să răsară un El-Antrenorul, se pare că la noi funcționează schema cu farul călăuzitor care captează energiile disparate.
Ca să trecem și la monden, adică la fotbal, aflu că Ronaldinho a fost desemnat jucătorul deceniului. Pentru mine este o surpriză plăcută, întrucât Dințosul face parte din categoria extrem de restrânsă a fotbaliștilor care m-au fermecat. Acum trăiește o a doua tinerețe în Serie A, este mai puțin exuberant, dar se validează ca Fotbalist într-un campionat care pe alții i-a inhibat. Henry sau Bergkamp sunt doar două exemple ilustre. În schimb, cei care reușesc să strălucească în Serie A, au garanția la ei, a se vedea Zidane, Ibrahimovic sau Kaka. Semnificativ pentru Ronaldinho este calitatea sa de prim furnizor de asisst-uri în fotbalul european! Când desenează diagonalele alea pentru Pato, parcă-l pescuiește cu lanseta!
