Pun cap la cap informații disparate, zvonuri (trăim într-o pădure luxuriantă de șușoteli aiuristice) și întâmplări trăite nemijlocit. Românul cheltuiește cel mai mult din puținul lui câștig pe mâncare. Să dai aproape 70 la sută din leafă pe păpică și să-ți ghiorăie totuși mațele pare un paradox. Dacă-l pritocești însă mai atent observi că totul se leagă într-o logică fără cusur. Luxemburghezul care are o leafă minimă de 2500 euro, dacă dă pe mâncare a cincea parte din ea, deci 20 la sută, înseamnă peste 20 de milioane de lei vechi românești. Un român care are 100 de euro pe lună, un pic peste patru milioane de lei, e tentat să-i dea pe toți pe cartofi, varză și fasole că astea astupă mațul și te poți prezenta sătul pe uliță. Nu-și poate îngădui somon fume că atunci toată leafa sau toată pensia se dizolvă contra unui kil de pește. Nunțile, grăiește un întreprinzător calificat în organizarea unor astfel de evenimente, s-au rărit rău de tot (tinerii nu mai dau buzna la însurătoare), iar când se țin, meniul e rezumat, restaurantul ales la periferie, rochia miresei de împrumut, florile din piept cât furnica. Lumea se îmbracă de la second hand fără să se mai jeneze. Înmormântările, doar ele, sunt dese, cu toate că guvernul a tăiat și ajutoarele de înmormântare. Ticăloși românii. Obraznici. Mor chiar dacă s-a scumpit moartea. Doi colegi de liceu s-au prăpădit de curând fără să mai apuce pensia. Un medic cardiolog a făcut infarct la 50 de ani lângă pacientul salvat după un accident al inimii. Îl știi pe Sile din Salcia, ăla de juca fotbal cu noi și spunea bancuri de te prăpădeai de râs? Cum să nu-l știu?! Ei, află că ieri l-au îngropat. Păi era mai mic, nu împlinise 55 de ani. Așa e. Îl lăsase nevasta după ce firma la care lucra a dat faliment, iar el ajunsese falit. Se luase de băut, bea toate porcăriile și vorbea singur pe uliță. L-au găsit înțepenit în casă.
Mâncăm puțin și prost, ne războim între noi pe nimicuri care ne ard ficații, ne îmbrăcăm cu haine vechi, nu mai cumpărăm decât rar de tot cărți, încălzim odăile cât să nu degere ăla mic în pătuț. Avem cele mai mici câștiguri salariale din Uniunea Europeană, iar delegația FMI, prezentă iar în România, văzând că nu crăpăm toți, e convinsă că mai poate strânge șurubul pentru a ne acorda un nou împrumut. E visul prezidențial, iar când visează ceva domnul Băsescu, musai așa va fi. S-a scumpit moartea (cruci, popi, sicriu, giulgiu, gropari) și, constat cu surprindere, s-au ieftinit românii. În piețele italiene sau spaniole, unde se adună în zori emigranții care se oferă cu ziua, cel mai ieftin găsești un român. E bun la orice. Scoate bălegarul din grajdurile de cai sau vaci, desfundă closete, spală rufe, îl sui pe casă să-ți coasă acoperișul rupt pe la tivuri. Și în țară românii se dau pe nimic. S-a cerut desființarea salariului minim, că tot e atât de minim încât aproape că nu se mai vede, în Parlament puterea a votat ”din eroare” o lege care nu-i convine, că e cu scăderi de prețuri și de impozite pe pensii, jumătate din primăriile din țară nu mai au bani pentru salariile puținilor salariați rămași și nu mai au o lețcaie pentru iluminatul stradal. Noaptea becul din fața primăriei satului meu nu se mai aprinde. Întunericul e ieftin. Întunericul nu se contorizează. Ca și românul, întunericul nu face doi bani. E din belșug. Doar românii, marfă din ce în ce mai rară, nesocotind legile pieței, nu se scumpesc. Dimpotrivă, se devalorizează. Deodată cu țara lor, cu pământurile lor, cu împuținatele lor bogății.
Tarabă mondială. Criză și supraproducție. Se vând nasturi, mașini, agrafe de păr, titluri de stat americane și acțiuni prin bursă. Se vând și români. Ia românul, neamule, ia românașul, la unul pe bani dau doi gratis, ia că doar pe ăștia îi mai am. Sunt cam scorojiți, dar nu vă luați după aparențe. Trag bine la jug și se mulțumesc cu o mână de fân. Nu protestează niciodată, oricâte bice le-ai aplica pe spinare.
P.S. Se pun întrebări legitime în legătură cu protestul prelungit al învățătoarei Anghel din Caracal. Nu cadrează cu statura docilă și bleagă a românului epocii băsesciene. Concluzia e una singură. Femeia a fost teleportată aici din altă galaxie pentru a tulbura priveghiul național, tihna unei înmormântări colective asumate.
