RUS-MĂNĂSTIOARA (I). Numele vechi al satului a fost Bezhaci, sub acest nume fiind întărit de Ștefan Vodă, în 15 iulie 1445, lui Oancea logofăt.
În 24 septembrie 1468, Ștefan cel Mare întărea lui Șteful Cernătescul, printre alte moșii, „și, pe Suceava, Rușciori”.
Satul udeștean de astăzi se numea Rușciori sau Ruși, și în 1479, când Ștefan cel Mare îi acorda un privilegiu lui Radu Gribovăț pentru acest sat, „mai sus de Bosance și mai jos de Uidești” (sat care există și astăzi), cum se scria îi în uricul lui Miron Barnovschi, când voievodul menționează că, „precum ne-am învoit cu cinstitul și credinciosul boier dumnealui Lupul mare vornic, dănd schimb pentru schimb, dănd domnia mea boierului amintit mai sus satul Ruși, ocolul Sucevii, și 300 ughi (ducați ungurești), iar boierul ne-a dat ale sale drepte ocini și moșii, anume Chindivani, sub munte, și Solomonești, ocolul Neamț, care amăndouă satele le-am dat mânăstirii Hangu, făcută de noi”.
În 23 martie 1627, Miron Barnovschi dă marelui vornic Lupu Balș, în cadrul unui schimb de moșii, satul Ruși și 300 galbeni ungurești.
Marele Vornic Lupu Balș a lăsat satul moștenire fiului său, Bejan, care, în 19 iunie 1665, împreună „cu vecinii săi din satul Rus”, se jeluiește Divanului Domnesc al lui Eustratie Dabija Vodă de… cursul râului Suceava, care, mutându-și albia, în urma inundațiilor de primăvară, l-a păgubit de trei parcele de pământ, în hotarul cu Iugșeni. Ispravnicii domnești, constatând că așa stau lucrurile, confirmă lui Vodă temeinicia plângerii, iar acesta recunoaște și întărește vechiul hotar al satelor, aflate în neașteptat litigiu.
Moștenitorul lui Bejan Balș a fost fiul său, slugerul Dumitru Balș.
În 8 iunie 1719, văduva slugerului Dumitru, Maria (fata Nastasiei și a lui Mihalachi postelnic), și fiul lor, Constantin, au dăruit jumătate de sat „Rus, care se hotărăște cu pământurile bisericii… mai sus de Bosance și mai jos Uidești”, Mitropoliei Suceava, Mihai Racoviță Vodă întărind dania, peste trei zile, în 11 iunie, dar Mitropolia avea să readucă satul în proprietatea familiei Balș, în 16 august 1724, când dă jumătate din satul Rus lui Ion Balș, fiul slugerului Dumitru, pentru partea de loc pe care acesta o stăpânea în coasta Sucevei, pe Tătărași.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Rusii, în Ocolul Mijlocului, fără alte precizări, „151 – toată suma caselor”, însemnând 20 slugi și 30 scutelnici ai stolnicesei Ilinca, 30 scutelnici ai agăi Iordache Balș, 19 femei sărace, 25 țigani, 4 popi și 23 birnici.
În 1783, când a început delimitarea proprietăților în Bucovina, celebrul Vasile Balș, care a redactat raportul despre starea lucrurilor în Bucovina, a declarat Comisiei cezaro-crăiești că posedă satul Rus, moștenit după străbunul său, Lupul Balș, care îl dobândise în urma unui schimb de moșii cu Miron Barnovschi Vodă, celebrul personaj din „Neamul Șoimăreștilor”.
În 26 februarie 1812, Vasile Balș, pe atunci baron și sfetnic împărătesc de gubernie, a vândut satele Rus și Mănăstioara nepotului său, Iordachi Balș, dar satele ajung, în cele din urmă, pe mâini străine, în 14 februarie 1867 înscriindu-și drepturile lor asupra moșiilor lui Iordachi Balș Zamfira Sluzanka și Soltana Zgora.
Biserica Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril din Rus-Mănăstioara a fost construită în 1906.
Din 1897, funcționa în Rus-Mănăstioara o școală cu 2 clase[2].
La Rus-Mănăstioara s-a născut Eusebiu Popovici, 20 octombrie 1863, viitor profesor la Gimnaziul greco-ortodox din Suceava, autor de manuale școlare, harnic animator cultural, dar și mare patriot de circumstanță, care, într-un singur an, 1917, a cântat, împreună cu corul pe care-l conducea, cu același entuziasm, trei imnuri de stat: austriac, rusesc, românesc și, iarăși, austriac.
În 18 septembrie 1881, stil nou, a fost sfințită biserica din Rus-Plavalari, construită prin contribuții benevole, paroh fiind Leon Popovici.
O listă de subscripție pentru „rădicarea unui monument de peatră și tipărirea scrierilor profesorului Ștefan Ștefureac”, din martie 1896, întocmită de „Constantin Sorocean, paroch în Rus-Plăvălar”, cuprinde următoarele nume de localnici: Nicanor Verenca, George Roșu, Dumitru alui Iordachi Nicoară, Mihalachi Roșu, George alui Ioan Cocolaș, Dumitru alui Nicolae Aramă, Sevastiana lui Iftimie Lungu, George alui Manole Aramă, Niculai Griga, Ionică alui Vasile Bosâncean, Maria Petic, George Năsăudean, Constantin alui George Bolohan, Toader alui Iordachi Bolhan, Niculai Mânăstirean, Toader I. Pânzariu, George alui Constantin Muntean, Ioan alui George alui Simion Bolohan, Ilie a lui Dumitru Colesniuc, Nicolae alui Grigore Muntean, Ioan alui Grigore Muntean, Mandachi Șerban, Dumitru Colesniuc, Toader alui Cosma Bolohan, Nicolae alui Petrea Bejinariu, Petrea alui Dimitrie Colesniuc, Ioan Teslovan, Nicolae alui Ioan Pânzariu, Vasile Moldovan, Dochița Bolohan, Ioan alui Nicolae Muntean, Andron Damaschin, George alui Petrea alui Ion Muntean și Gavril Aramă[3].
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 342
[2] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1907 p. 158
[3] GAZETA BUCOVINEI, Nr. 27/1896, p. 4