Rugăciunile sfinților ne ajută în această viață, și cu mult mai mult după moarte

Sfântul Dionisie Areopagitul, în lucrarea sa despre ierarhia bisericească, scrie următoarele: „Rugăciunile sfinților au trecere și în această viață, și cu mult mai mult după moarte, asupra acelora care sunt vrednici de sfintele rugăciuni, adică asupra credincioșilor”. Și în altă parte: „Atotbunul Dumnezeu caută să ierte toate greșelile morților, care sunt datorate neputinței omenești, și vrea să-i așeze în lăcașul celor vii, în sânurile lui Avraam, ale lui Isaac și ale lui Iacov, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinul, trecând cu vederea, prin bunătatea puterii Sale dumnezeiești păcatele pe care le-au făcut morții, din slăbiciune omenească, de vreme ce, așa cum spune Scriptura, nimeni nu este curat de păcat”.
Vezi, tu, cel care te împotrivești, cum întărește faptul că rugăciunile pentru cei care au murit cu nădejdea în Dumnezeu sunt folositoare? Cel care poartă numele teologiei, Sfântul Grigorie Teologul, spune despre mama sa, în cuvântul la înmormântarea fratelui său, Cezar: „A auzit predica vrednică de luat în seamă, și durerea mamei s-a făcut mai ușoară, prin făgăduința cea bună și bineplăcută lui Dumnezeu, că le va da pe toate de dragul fiului, va dărui bogăția, ca dar de înmormântare pentru acesta”. Și mai jos adaugă: „Așadar, toate câte țin de noi sunt acestea. Am mai făcut deja și altele, dar vom mai face și în viitor, săvârșind parastasele și zilele de cinstire anuale, dacă vom rămâne în viață”. (Sfântul Ioan Damaschin) (Glasul Sfinților Părinți, traducere Preot Victor Mihalache, Editura Egumenița, 2008, pp. 359-360)