Rugăciunile pentru părinți sunt o formă de recunoștință?

Este normal ca oamenii în această lume să fie recunoscători! Trebuie să fim recunoscători mai întâi față de Dumnezeu, iar apoi față de toți oamenii care ne fac bine. Cei ce ne fac cel mai mult bine în viață sunt părinții noștri, cărora pe lângă recunoștința pe care le-o datorăm, trebuie să le purtăm de grijă așa cum și ei ne-au purtat de grijă atunci când eram mici, vulnerabili și neputincioși.
Grija față de părinți, de care vorbeam mai sus, nu trebuie să se rezume doar la nivel fizic, material, ci ea trebuie să se manifeste și în plan spiritual și duhovnicesc. Așa cum părinții au grijă să învățăm din fragedă pruncie poruncile lui Dumnezeu, rugăciuni sau norme morale după care să ne ghidăm în viață, și copiii au obligația ca atunci când părinții sunt în neputință sau boală să se roage pentru ei. Și slujbele de pomenire pe care le facem pentru părinții noștri mutați la Domnul sunt rugăciuni ale copiilor pentru părinți și ele arată recunoștința și iubirea pe care le-o purtăm câte zile avem pe pământ.
Părinții sunt cei dintâi care ne învață să îngenunchem în fața unei sfinte icoane, ne împreunează mâinile și ne învață să rostim rugăciuni.
Darurile se primesc și ne bucură. Părinții sunt un dar existențial pentru copii. Dacă avem conștiința că părinții sunt dar de la Dumnezeu permanent, ne vom ruga pentru ei, vom mulțumi că îi avem și vom cere lui Dumnezeu să nu ni-l ia înapoi; copiii sunt un dar de la Dumnezeu și de aceea părinții, mulțumind se roagă pentru copii pentru a nu îi pierde. Atât unii, cât și alții trebuie să se roage zilnic pentru cei ce le-au împlinit viața și pentru cei care le-au dat viața.
(www.ziarullumina.ro)