Preacucernice părinte, cum trebuie să se roage o familie creștină?
Tema despre care vorbim astăzi are ca punct de plecare cea mai frumoasă iubire din această lume, iubirea dintre părinți și copii, de aceea pentru împlinirea ei în mod desăvârșit întotdeauna se apelează la Dumnezeu.
Rugăciunile făcute de părinți pentru copii sunt primele care se înalță către Dumnezeu. Părinții se roagă pentru copilul lor încă din momentul în care află că îl vor avea, iar după naștere aceste rugăciuni îl însoțesc pe copil pe parcursul întregii sale vieți. Grija mamei e proverbială și se transformă în rugăciune pentru copil ori de câte ori mama știe că fiul sau fiica trec prin momente cruciale ale vieții.
Rugăciunea părinților pentru copii, pe care o găsim în toate cărțile de rugăciuni, spune lui Dumnezeu: „Să binecuvântezi și să ai milă întotdeauna de acești copii cu care m-ai binecuvântat. Păzește-i de toate relele văzute și nevăzute”, arătând că părinții cer binecuvântarea, mila și paza lui Dumnezeu pentru cei pe care îi consideră un dar și o binecuvântare dumnezeiască pentru ei.
Rugăciunile părinților sunt rugăciuni cu putere multă, ele izvorând din dragostea ce le-o poartă. Gândind la propria-mi viață, realizez că rugăciunile tatălui meu, preot de peste 35 de ani, și ale mamei mele au rodit în ceea ce sunt eu astăzi, slujitor al aceluiași Sfânt Altar. În sufletul meu un loc aparte îl ocupă bunica mea, Ana, pe care în copilărie o auzeam în fiecare seară, din camera alăturată, cum șoptea rugăciuni pentru noi și cum îl ruga pe Bunul Dumnezeu să ne dea de toate. Nu cerea nimic pentru ea, ci toate le cerea pentru noi, copiii și nepoții ei. Cu siguranță rugăciunile părinților și bunicilor mei au rodit, ajutându-mă ca astăzi să-I slujesc lui Dumnezeu.
Interesant este că și în rugăciuni părinții sunt jertfelnici, preferând să ceară lui Dumnezeu să împlinească copiilor toate cele necesare și lăsându-se de cele mai multe ori pe ei deoparte, inclusiv în ceea ce privește mântuirea.
Rugăciunile pentru părinți sunt o formă de recunoștință?
Este normal ca oamenii în această lume să fie recunoscători! Trebuie să fim recunoscători mai întâi față de Dumnezeu, iar apoi față de toți oamenii care ne fac bine. Cei ce ne fac cel mai mult bine, în viață sunt părinții noștri, cărora pe lângă recunoștința pe care le-o datorăm, trebuie să le purtă de grijă așa cum și ei ne-au purtat de grijă atunci când eram mici, vulnerabili și neputincioși.
Grija față de părinți, de care vorbeam mai sus, nu trebuie să se rezume doar la nivel fizic, material, ci ea trebuie să se manifeste și în plan spiritual și duhovnicesc. Așa cum părinții au grijă să învățăm din fragedă pruncie poruncile lui Dumnezeu, rugăciuni sau norme morale după care să ne ghidăm în viață, și copiii au obligația ca atunci când părinții sunt în neputință sau boală să se roage pentru ei. Și slujbele de pomenire pe care le facem pentru părinții noștri mutați la Domnul, sunt rugăciuni ale copiilor pentru părinți și ele arată recunoștința și iubirea pe care le-o purtăm câte zile avem pe pământ.
Părinții sunt cei dintâi care ne învață să îngenunchem în fața unei sfinte icoane, ne împreunează mâinile și ne învață să rostim rugăciuni.
Darurile se primesc și ne bucură. Părinții sunt un dar existențial pentru copii. Dacă avem conștiința că părinții sunt dar de la Dumnezeu permanent, ne vom ruga pentru ei, vom mulțumi că îi avem și vom cere lui Dumnezeu să nu ni-l ia înapoi; copiii sunt un dar de la Dumnezeu și de aceea părinții, mulțumind se roagă pentru copii pentru a nu îi pierde. Atât unii, cât și alții trebuie să se roage zilnic pentru cei ce le-au împlinit viața și pentru cei care le-au dat viața.
(Ștefan MĂRCULEȚ, Ziarul Lumina)
