Ca armă a mântuirii noastre, Crucea Domnului a început să fie cinstită de creștini încă din vremurile apostolice. Însă, în timpul prigoanei creștinilor, ea putea fi cinstită numai pe ascuns. „Hristos Cel Răstignit” era sminteală pentru iudei și nebunie pentru păgâni. De aceea, creștinii nu cinsteau Crucea în mod deschis, ca să nu o expună batjocurilor. Ei ascundeau imaginea Crucii sau o reprezentau astfel încât păgânii să nu-și dea seama că desenul respectiv reprezenta în mod ascuns Crucea.
În anul 312, împăratul Constantin cel Mare, în timpul campaniei spre Roma a văzut pe cer imaginea unei cruci, cu inscripția „N I K A”, adică „biruiește!”. Făurindu-și un steag de luptă în formă de cruce, împăratul Constantin a pornit la război, a înfrânt dușmanul și a cucerit Roma. În amintirea acestei victorii, el a poruncit să fie așezată la Roma o statuie a lui cu o cruce în mână, cu inscripția: „Prin acest semn mântuitor am eliberat Roma de tiran”. La scurtă vreme după aceasta, edictul de la Milan îngăduia mărturisirea creștină; însuși împăratul Constantin a dat exemplu de cinstire a Crucii, poruncind să fie reprezentat cu o cruce în mână chiar și pe monezi.
De două ori a mai văzut împăratul Constantin Crucea pe cer, în campaniile lui ulterioare, ceea ce l-a întărit și mai mult în cinstirea Sfintei Cruci.
După dorința împăratului, mama sa, Sfânta împărăteasă Elena, a întreprins o călătorie la Ierusalim și a aflat acolo Sfânta Cruce de-viață-dătătoare. Ea a adus o parte a Crucii la Țarigrad și împărații Bizanțului, când plecau în călătorii, o luau cu ei, nădăjduind să primească prin Cruce ajutor de la Dumnezeu. Iată de ce, în minunatele cântări bisericești care o proslăvesc, Sfânta Cruce este lăudată și pentru ajutorul primit prin ea de împărații dreptcredincioși.
Totodată, Biserica Ortodoxă, urmând îndrumarea Sfântului Apostol Pavel, se roagă pentru împărați, chiar și pentru cei păgâni, întrucât ei sunt apărătorii ordinii, iar nu prigonitorii credinței, și a înălțat mereu rugăciuni către Dumnezeu pentru ca puterea Crucii să-i ajute pe împărații care își pun nădejdea în ea.
Slujbele Sfintei Cruci din fiecare miercuri și vineri, zile în care sunt pomenite Patimile lui Hristos, și din celelalte praznice ale de-viață-făcătoarei Cruci sunt pline de astfel de rugăciuni, în ele se spune: „Crucea este puterea împăraților”, „cu tine se laudă credincioșii noștri împărați, căci prin puterea ta poporul lui Israel cu putere a biruit”, „biruință binecredincioșilor împărați asupra celor potrivnici dăruiește și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău”, „lemn cinstit, dătător de biruință împăraților împotriva barbarilor”… De astfel de formule și altele așijderea sunt pline slujbele Sfintei Cruci.
(Sf. Ioan Maximovici,Predici și Îndrumări Duhovnicești, Ed. Sophia, București)
