Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor tale șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, și de păcatul meu mă curățește, că fărădelegea mea eu o cunosc, și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit, și rău înaintea Ta am făcut, ca să te îndreptățești întru cuvintele Tale și să biruiești când te vei judeca tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit, și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii tale ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu issop, și mă voiu curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voiu albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața ta de către păcatele mele, și toate fărădelegile mele șterge. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și Duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața ta, și Duhul tău cel Sfânt nu lua de la mine. Dă mie bucuria mântuirii tale, și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pre cei fără de lege căile tale, și cei necinstitori la tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea ta. Doamne, buzele mele vei deschide, și gura mea va vesti lauda ta. Că de-ai fi voit jertfa, aș fi dat: arderi de tot nu vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul zdrobit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci binevoi-vei jertfa dreptății, prinosul și arderi de tot; atunci vor pune pre altarul tău viței.
Psalmul 56
Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu. Și în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, până ce va trece fărădelegea. Striga-voi către Dumnezeul Cel Preaînalt, Dumnezeul Cel ce a făcut bine mie. Trimitu-s-a din cer și m-a mântuit, dat-a spre ocară pe cei ce mă calcă pe mine. Trimis-a Dumnezeu mila Sa și adevărul Său și a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat. Fii oamenilor, dintâi lor – arme și săgeți, și limba lor sabie ascuțită. Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, și peste tot pământul slava Ta. Cursă au gătit sub picioarele mele și au împilat sufletul meu. Săpat-au înaintea mea feței mele groapă și au căzut într-însa. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Cânta-voi și voi lăuda întru Slava mea. Deșteaptă-te, Slava mea! Deșteaptă-te, psaltire și alăută! Deștepta-mă-voi dimineața. Mărturisi-mă-voi Ție întru noroade, Doamne, cânta-voi Ție întru neamuri, Că s-a mărit până la ceruri mila Ta, și până la nori adevărul Tău. Înalță-te peste ceruri, Dumnezeule, și peste tot pământul slava Ta!
Psalmul 100
Milă și judecată voi cânta Ție, Doamne.
Cânta-voi și voi înțelege, în cale fără prihană. Când vei veni la mine.
Umblat-am întru nerăutatea inimii mele, în mijlocul casei mele.
Nu am pus înaintea ochilor mei lucru fărădelege; pe călcătorii de lege i-am urât.
Nu s-a lipit de mine inima mea îndărătnică; pe cel ce se abate de mine, pe cel rău, nu l-am cunoscut.
Pe cel ce clevetea întru ascuns pe vecinul său, pe acela l-am gonit.
Cu cel mândru cu ochiul și cu cel nesățios la inimă, cu acesta nu am mâncat.
Ochii mei – peste credincioșii pământului, ca să șadă ei împreună cu mine. Cel ce umblă în cale fără prihană, acela îmi slujea.
Nu va locui în mijlocul casei mele cel ce face mândrie; cel ce grăiește nedreptăți nu s-a îndreptat înaintea ochilor mei.
În dimineți am ucis pe toți păcătoșii pământului, ca să pierd din cetatea Domnului pe toți cei ce lucrează fărădelegea.
