2. Dragostea, virtutea ce trece dincolo de mormânt
Mântuitorul Hristos a afirmat în mod expres că iubirea de aproapele constituie esența legii morale creștine. „Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi unul pe altul să vă iubiți. Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții” (Ioan XIII, 34-35; XV, 12-13).
Sf. Ioan Evanghelistul arăta, la rândul său, că dragostea față de Dumnezeu se concretizează și se vădește în iubirea aproapelui (I Ioan IV, 20). Dar această iubire trebuie să fie faptică: „Fiii mei, să nu iubim cu vorba numai din gură, ci cu fapta și cu adevărul” (I Ioan III, 18; Iacov II, 15-16).
În iubirea față de aproapele noi îi dorim semenului nostru binele, iar binele spiritual cel mai înalt este, fără îndoială, mântuirea. Deci, rugăciunea pentru aproapele, spre îndreptarea lui, pentru iertarea păcatelor lui fie viețuind în lume, fie în viața de după moarte este un act de iubire creștină.
Rugăciunea este necesară pentru semeni, căci spune Sfântul Iacov: “Rugați-vă unul pentru altul, ca să vă vindecați, căci mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului” (Iacov V, 16), Sfântul Pavel adaugă: ”Pentru că știu că aceasta îmi va fi mie spre mântuire, prin rugăciunile voastre și cu ajutorul Duhului lui Iisus Hristos” (Filipeni I, 19).
Tot Sfântul Apostol Pavel îndemnă: „Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii” (I Tim. 2, 1). Acest verset a fost interpretat tradițional în Biserica Ortodoxă ca incluzând atât pe cei vii, cât și pe cei morți (vezi Prot. dr. P. Deheleanu, Manual de Sectologie, Tipografia diecezana, Arad, 1948, p. 218).
Așadar, în Biserica Ortodoxă mijlocirea nu are limite rigide: pentru cei morți sau pentru cei vii: “Dar mai presus de toate, țineți din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulțime de păcate.” (I Petru 4, 8). Rugăciunea pentru cei morți presupune nu numai o mijlocire pe lângă Creator, ci și o acțiune directă asupra sufletului, susceptibilă să-l facă demn de iertare.
3. Sf. Scriptură arată grija omului pentru cei răposați, atât pentru cel adormit, cât și pentru locul de veci în care vor fi puși cei adormiți.
– Avraam a cumpărat un loc de îngropare special pentru Sarra, de la un hitit cu numele de Efron, pentru ca Sarra să odihnească acolo, după obicei, în veci. Avraam a refuzat orice ofertă de a i se da gratis un loc de înmormântare și, pentru ca acel loc să fie al lui și al neamului sau pentru totdeauna, a plătit suma de patru sute de măsuri de argint curat (23,15-16).
– Patriarhul Iacob se îngrijește de trupul Rahilei și îl înmormântează cu cinste în ținutul Efratului. Ba încă pune și „stâlp” (stela) la mormântul ei, însemnând locul printr-un mijloc vizibil, care a dăinuit foarte multă vreme (Facere 19-20).
De asemenea, pentru cei adormiți se ținea și o perioadă de doliu:
– Iacob îl jelește pe Iosif ca pe mort, „zile multe”, rupându-și hainele și închingându-se cu sac (Facere 37, 35).
– La moartea lui Aaron, poporul l-a plâns pe acesta timp de treizeci de zile (Numeri 20,29).
– Și iarăși a zis Domnul: „Să nu intri în casa celor ce jelesc și să nu te duci să plângi și să jelești cu ei, căci am luat de la poporul acesta pacea Mea, mila și părerea de rău, zice Domnul. Și vor muri cei mari și cei mici în pământul acesta, și nu vor fi îngropați, și după ei nimeni nu va plânge, nimeni nu-și va face tăieturi, nici se va tunde pentru ei. Nu se va frânge pentru ei pâine de jale ca mângâiere pentru cel mort; și nu li se va da cupa mângâierii ca să bea după tatăl lor și după mama lor”. (Ieremia 16, 5-7)
– ”Și strângând bani după numărul bărbaților care erau cu el, două mii de drahme de argint a trimis în Ierusalim, să se aducă jertfă pentru păcat. Foarte bun și cuvios lucru pentru socotința învierii morților! Că de n-ar fi avut nădejde că vor învia cei care mai înainte au căzut, deșert și de râs lucru ar fi a se ruga pentru cei morți. Și a văzut că celor care cu bună cucernicie au adormit, foarte bun dar le este pus. Drept aceea, sfânt și cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăție pentru cei morți, ca să se slobozească de păcat”. (II Macabe 12, 43-46)
– „Doamne atotțiitorule, Dumnezeul lui Israel, auzi rugăciunea celor ce au murit ai lui Israel, și a fiilor celor care au păcătuit înaintea Ta, care n-au ascultat glasul Tău, Dumnezeul lor, și s-au lipit de noi relele. Nu-ți aduce aminte de nedreptățile părinților noștri, ci adu-ți aminte de mâna Ta și de numele Tău în vremea aceasta”. (Baruh 3, 4-5) (Pr. Romică Carp, Parohia Siliștea Nouă)
