Fecioară Stăpână, Preacurată de Dumnezeu Născătoare,
Doamna mea cea cu totul slăvită,
cea cu totul preabună,
cea mai înaltă decât Cerurile,
cea mai preacurată decât strălucirile,
decât razele, decât sclipirile soarelui,
cea mai cinstită decât heruvimii,
și, cu neasemănare, mai proslăvită
decât toate oștile cele cerești,
fala Apostolilor, propovăduirea Mucenicilor,
bucuria Cuvioșilor, strălucirea Pustnicilor,
cădelniță de aur, sfeșnic de luminii purtător,
năstrapa care ai purtat Mana cea cerească,
adevărata ladă a Legământului,
legea cea preadumnezeiască.
O, Rugule cel cu totul nears,
locul cel desfătat,
toiagul lui Aaron care a odrăslit
Că toiag te-ai arătat cu adevărat,
și floare ai pe Fiul tău,
Hristos adevăratul Dumnezeul nostru,
Dumnezeul și Făcătorul meu.
Tu pe Dumnezeu Cuvântul după trup L-ai născut,
mai înainte de naștere fecioară fiind,
și după naștere Fecioară rămânând.
Prin tine ne-am împăcat cu Fiul tău,
Hristos Dumnezeul nostru.
Tu ești ajutătoarea păcătoșilor și a celor fără de ajutor.
Tu ești liman al celor ce sunt viscoliți.
Tu ești mângâierea lumii.
tu ești sprijinirea sărmanilor și izbăvirea robiților.
Tu ești întărirea monahilor și nădejdea mirenilor.
Tu ești răbdarea văduvelor, sprijinul și acoperământul lor.
Tu ești lauda fecioarelor, cununa și veselia lor.
Doamnă, cinstită Stăpână, împărăteasă Doamnă,
sub aripile tale acoperă-mă pe mine,
păzește-mă ca să nu se laude asupra mea satana,
ucigașul de oameni,
și să nu se înalțe asupră-mi pângăritul meu vrăjmaș.
Că tu, Preacurată, ești limanul meu,
ajutătoare și ocrotitoare,
și altă scăpare afară de tine nu cunosc, Stăpână.
Rogu-te pe tine, Stăpână, cu multe lacrimi,
pentru păcatele cele multe ce le-am lucrat
să nu mă lepede Fiul tău cel preadulce,
Făcătorul și Ziditorul meu.
Și îți cer ca să faci să vin întru Hristos,
și să intru în curțile acelea ale sfinților,
unde nu sunt lacrimi, nici necazuri,
nici scârbă, nici moarte,
nici muncă, nici strâmtorare,
ci numai bucurie nesfârșită, desfătare a drepților,
și veselie neîncetată, viață care nu are sfârșit,
răsfățare și bucurie, slavă și strălucire.
Umple-mi gura de darul îndulcirii tale,
mișcă limba mea și buzele mele,
spre a te lăuda pe tine cu suflet bucuros
și cu inima osârdnică,
spre a cânta versurile de laudă îngerească,
aceea pe care Gavriil a strigat-o
către tine, Maică Fecioară.
Învrednicește-mă pe mine robul tău, Fecioară
să mă izbăvesc de patimi și de tot păcatul.
Risipește-mi tot gândul rău,
care de la diavolul, adeseori, năpădește asupră-mi,
ca să prăpăstuiască preaticălosul meu suflet
în tartarul iadului.
Izbăvește-mă Preasfânta mea din cursele lui.
Dă-mi frică de Dumnezeu, Fecioară,
dragoste și voire cuviincioasă față de Dumnezeu,
viață curățită, dragostea cea către Domnul,
împreună și către aproapele,
răbdare, smerenie, înfrânare, ajunare,
lacrimi de umilință curățitoare,
aducere aminte de înfricoșate chinuri
și întoarcerea din răutățile
pe care le-am făcut eu, ticălosul.
Din voire, precum știi, Maică Fecioară,
nu îmi este mie nădejdea de mântuire.
Mi-am stricat și mi-am netrebnicit
sufletul și trupul meu.
Din vârstă fragedă m-am făcut eu, ticălosul,
vas pângărit, netrebnic, stricat.
Cu totul am urmat lui veliar eu, ticălosul,
cu gândurile și cu lucrurile
și cu faptele cele necuvioase.
Până acum, o Fecioară,
cel urâcios mă trage la voile lui.
Vai mie, ticălosului,
mereu mă pândește prearăul și vicleanul,
și-mi trimite gânduri voitoare și săvârșitoare de rău,
pe care nu pot să le sufăr.
Obicei rău am deprins, al păcatului,
și deabia voiesc, cumva, a mă deștepta.
Jurăminte înfricoșate și făgăduințe fac eu, ticălosul,
din toată inima, înaintea Fiului și Dumnezeului tău.
Zic: “Iartă-mi, Stăpâne, păcatele!”
și mă făgăduiesc să pun început bun,
să nu mai greșesc ție, de-acum.
O, îndelungă răbdarea Ta,
Dătătorule de viață, Hristoase al meu!
O, cum suferă, Stăpână, înduratul Fiul tău,
văzându-mi nebăgarea de seamă
și jurămintele cele strâmbe,
minciuna cea fără de măsură, pe care o am eu, leneșul!
Că îndată după ce am pus început și m-am făgăduit,
vai mie, pentru netemerea și nebăgarea mea de seamă,
iarăși m-am abătut și cu cele mai rele
mă întinz eu, întinatul și mincinosul.
Și precum câinele, dacă se satură peste măsură, varsă
și către a sa vărsătură iarăși se întoarce și aleargă,
așa și eu merg și mă întorc la cele dinapoi,
nicidecum întru simțire venindu-mi eu, preaticălosul.
Încă și întru deznâdăjduire
de multe ori velitarul mă aruncă pe mine,
Preasfânta mea,
De aceea, ajută-mi, să nu mă lași, Stăpână,
Să nu fac bucurie celui rău, Preacurată,
ci răpește-mă din mâinile vicleanului, meșter amăgitor.
Rob al Fiului tău fă-mă, Fecioară,
și iarăși vas de bună treabă al Preasfântului Duh,
Celui ce te-a umbrit pe tine
în vremile cele mai de pe urmă.
Și mântuiește-mă, Prealăudată,
precum voiești și precum știi,
și dă-mi ca să te slăvesc și să zic din inimă:
Bucură-te cântarea heruvimilor și lauda arhanghelilor.
Bucură-te pacea și bucuria neamului omenesc.
Bucură-te raiule al desfătării.
Bucură-te pomul vieții.
Bucură-te zidul credincioșilor,
limanul celor ce sunt în primejdie.
Bucură-te chemarea lui Adam.
Bucură-te izbăvirea Evei.
Bucură-te izvorul darului și al nemuririi,
Bucură-te izvor pecetluit al Sfântului Duh.
Bucură-te biserică preadumnezeiască.
Bucură-te scaunul Domnului.
Bucură-te Curată, care ai zdrobit capul balaurului,
începătorul răutății, și, legat, în adânc l-ai aruncat.
Bucură-te scăparea celor necăjiți și împilați.
Bucură-te izbăvirea blestemului,
prin care bucurie lumii te-ai arătat,
Fecioară fără prihană, prin nașterea, ta.
Bucură-te Maica lui Hristos, Fiul Dumnezeului Celui viu,
Căruia I se cuvine slava, cinstea, închinăciunea și lauda,
acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin.
