Rugăciunea este cheia ce deschide porți de fier,
Este mijlocul prin care poți s-atingi divinul Cer;
Ea e singura scăpare în momentul cel mai greu
Căci prin ea tu stai de vorbă cu mărețul Dumnezeu.
Rugăciunea schimbă totul, într-o clipă, imediat
Căci Acel ce o ascultă peste toate-i Împărat;
Îți răspunde Domnul slavei cum nu știi și nu te-aștepți
Când plecat în rugăciune ochii tăi spre El ți-îndrepți.
Rugăciunea este arma împotriva celui rău,
Ea te-mbracă în putere când slăbit e duhul tău;
Rugăciunea-ți dă curajul când salvarea n-o mai vezi,
Ea te-ajută-n orice vreme în Isus să te încrezi.
Rugăciunea e putere, vindecare, bucurii,
Ea-i izvorul ce țâșnește până sus în veșnicii;
Și la tronul de-ndurare ea se-nalță pe altar
Iar Stăpânul dă răspunsul plin de dragoste și har.
Rugăciunea-i biruință – doar prin rugă biruiești –
Ea e calea către haruri și trăiri duhovnicești;
Minunat îi e fiorul când îl simți de pe genunchi
Și când lacrimile tale se unesc ca un mănunchi.
Rugăciunea-i necesară ca și aerul curat,
Dacă nu vorbești cu Domnul ești ca și un pom uscat
Fără vlagă, fără viață, fără râvnă, fără zel;
Cel ce-n rugă stăruiește ferice va fi de el.
Rugăciunea ți se cere, într-o vreme ca acum,
Când sfârșitul omenirii e aproape, e pe drum;
Cât e Har și Duh și pace, strânge frate, soră, hai!
Ca atunci când vine Domnul să ne ducă sus în Rai!
Amin.
(sursa: http://pauladita.wordpress.com/1-2/poezii-3/rugaciunea)
