„Rugăciunea care se înalță din inima nevinovată a unui copil este cu mult mai plăcută în fața lui Dumnezeu decît rugăciunea unui înțelept, care înțelege exact fiecare cuvînt, dar care se roagă de obicei numai cu rațiunea rece, fără căldura inimii”
Învățați-l pe copilul vostru să se roage. Dacă va învăța de mic să se roage, cu timpul rugăciunea îi va deveni încet-încet obișnuință și apoi chiar o necesitate! Să faceți în fiecare zi dimineața și seara rugăciunile cuvenite, precum și înainte și după fiecare masă. Să nu se apropie de masă, precum se apropie animalele cele necuvîntătoare de iesle.
Trebuie să învețe că oricine dorește să se bucure de darurile lui Dumnezeu, trebuie mai întîi să le ceară, iar după ce le-a primit să mulțumească pentru acestea. Rugăciunile ”Tatăl nostru”, ”Cuvine-se cu adevărat” și altele ca acestea, trebuie să le știe fiecare copil. Este un fenomen foarte trist în vremurile noastre, și anume că rugăciunea comună în familie, la masă, s-a pierdut aproape peste tot. Aceasta este cauza pentru care vedem atîtea familii nefericite și atîtea ratări, în ceea ce privește educația. Pentru că oamenii, familiile, au încetat să se mai roage. Cuvintele Domnului sînt veșnic actuale: ”cereți și vi se va da!” (Matei 7,7). Poate că mulți vor răspunde: ”păi, copilul nu înțelege rugăciunile”. Desigur că la, – început- nu va înțelege prea mult din cele cuprinse în rugăciuni, dar el intră astfel într-o atmosferă de evlavie, chiar dacă este foarte mic. Acesta este de fapt lucrul de care are nevoie. Cu toate că nu își poate închipui în sine prea clar, chipul lui Dumnezeu, el simte prezența Lui. Simte că există o Ființă superioară, care ne iubește și pe care noi trebuie să o iubim.
Cînd copilul spune cuvintele rugăciunii, se gîndește la Dumnezeu, îi dăruiește Acestuia sentimentele sale. Și o astfel de rugăciune, care se înalță din inima nevinovată a unui copil, este cu mult mai plăcută în fața lui Dumnezeu decît rugăciunea unui înțelept, care înțelege exact fiecare cuvînt, dar care se roagă de obicei numai cu rațiunea rece, fără căldura inimii. Cît de mult îi place lui rugăciunea copiilor, o spune repet, psalmistul cînd scrie: ”din gura pruncilor și a celor ce sug ai săvîrșit lauda” (Psalmi 8,3). Ca să fie împlinită însă o corectă educație religioasă a copiilor, trebuie mai întîi de toate că părinții înșiși să fie evlavioși și cu frică de Dumnezeu. Trebuie ca ei înșiși să iubească rugăciunea. Dacă mama nu este credincioasă și evlavioasă, dacă nu găsește – pentru că nu cere bucurie – și mîngiere în rugăciune, atunci ea nu poate împlini cum trebuie educarea copiilor ei. Numai atunci cînd mama are o viață duhovnicească neîntreruptă, cînd copilul o vede că se roagă ea însăși des și cu căldură, își va însuși și el aceleași principii de viață. Ați înțeles acum și în special voi mamelor, de ce trebuie să îi învățați pe copiii voștri credința și trăirea ortodoxă încă de la vîrsta prunciei? Și de ce trebuie să îi învățați să se roage, mai înainte chiar de a merge la școală?
Cea mai bună moștenire pe care o puteți lăsa copiilor voștri este educația creștin ortodoxă. Să îi învățați, așa cum v-am expus pe scurt, adevărurile de bază ale credinței noastre. Să îi învățați să fie evlavioși și să se roage, din fragedă pruncie, atît cu cuvîntul vostru, cît mai ales prin exemplul vostru. Degeaba se vor chinui mai tîrziu preoții sau profesorii de religie să îi învețe toate acestea, dacă nu veți pune voi bazele acestei educații încă de acasă. (www.crestinism-ortodox.ro)
