Rugăciunea Pură

Evagrie Ponticul, (+ 399), originar din Asia Mică, prieten și discipol al marilor Sfinți Părinți din Capadocia – Sfîntul Vasile cel Mare, Sfântul Grigore de Nyssa și Sfântul Grigorie de Nazianz – a fost unul dintre mulți alți credincioși întru Domnul Iisus Hristos care s-a izolat departe de viața comunitară a bisericii, în deșertul egiptean.
În această izolare el a luptat împotriva puterilor demonice – care se manifestau prin cerințe trupești, pasiuni, viziuni tentante etc.) printr-un singur mijloc, rugăciunea.
Îndemnul la rugăciune îl găsim în Sfânta Evanghelie : «Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieși, decât numai cu rugăciune și post» (Mc. 9, 29), «Rugați-vă neîncetat» (I Tesaloniceni 5, 17). Pustnicilor, singuri în deșert numai cu Dumnezeu, rugăciunea individuală le era elementul pozitiv esențial al spiritualității lor creștine.
Evagrie a fost primul pustnic care a dat îndrumări cum să ne rugăm. «Rugăciunea este o conversație a minții cu Dumnezeu. (. . .) Trebuie să ne rugăm pentru a primi darul lacrimilor, recunoscând micimea noastră, să cerem obținerea iertării lui Dumnezeu. (. . .) Să ne ținem treji și să ne rugăm energic, îndepărtând grijile. Pentru că demonul ne vede plini de credință în rugăciunea noastră, ne dă gânduri despre anumite obiecte ce ni se par necesare chiar în acel moment, anumite lucruri sau probleme pe care ni le sugerează că ar fi de realizat pe loc amintiri – în special – negative, plictiseală, căscat etc. Făcând un efort și dând imaginației noastre numai rugăciunea, ne vom putea ruga în liniște. În timpul rugăciunii să avem blândețe și să înlăturăm mânia. (. . .) Rugăciunea este un fruct de bucurie și recunoștința. Rugăciunea exclude tristețea și deznădejdea. Să nu ne rugăm numai pentru îndeplinirea dorințelor și nevoilor noastre pentru că acestea pot să nu fie în concordanță cu voia lui Dumnezeu. Rugăciunea este o ridicare a inimii către Dumnezeu. Să ne rugăm, în primul rând, pentru a fi curățați de pasiuni, de ignoranță, de tentație, de descurajare, de grija lucrurilor materiale. Să aducem slava lui Dumnezeu. Să mulțumim neîncetat pentru ceea ce am primit de Sus. Să ne rugăm mult pentru alții care au nevoie de ajutorul Domnului, pentru pace, pentru cei flămânzi, pentru cei în război, pentru cei ce se săvârșesc, pentru păcatele noastre capitale și ale celorlalți. Psalmodierea învinge pasiunile și calmează furtunile corpului, activează mintea.»
Sfântul Macarie Egipteanul recomandă rugăciunea centrată pe o repetiție constantă cu rugăciunea scurtă, esențial fiind numele lui Dumnezeu : «Doamne», «Doamne, ajută-mă !», «Mulțumescu-Ți Ție, Doamne !», «Doamne, miluiește-mă !» Dumnezeu știe ce ne este de trebuință.
Această spiritualizare a rugăciunii scurte, repetativă, o găsim și la călugărul Nil Majkov (1483-1508), care o caracterizează printr-o simplicitate spirituală impresionantă. El caută liniștea spiritului evitând toate alte gânduri, spunând din adâncul inimii, ca pe o litanie : «Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul».
Pentru începători, Sfântul Grigore Sinaitul găsește o formulă mai simplă : «Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul !».
Recitând atent această rugăciune repetativă, stând în picioare sau culcat, căutăm să avem o respirație lentă, după recomandarea lui Simion Teologul.
Dacă în timpul rugăciunii apare spiritul rău, invocăm pe Iisus Hristos, fără încetare și concentrându-ne atenția spre ruga noastră, spiritul cel rău va dispare ars de Numele divin.
Rugăciunea este bine primită dacă ne rugăm în comun – în sfânta biserică – după cum ne-a învățat Domnul Iisus și după cum ne-a promis că El este în mijlocul nostru.