Rugăciunea profesorului pentru elevii săi

Ceea ce se face cu părinții, se poate face și cu educatorii. Prin rugăciune și sfințenie puteți să-i ajutați și pe copii, la școală. Poate să-i adumbrească harul lui Dumnezeu și, astfel, să devină buni. Nu vă străduiți cu mijloace omenești să îndreptați lucrurile rele. Nu va fi nicio roadă. Numai prin rugăciune veți aduce roade. Să chemați harul dumnezeiesc pentru toți. Să pătrundă harul dumnezeiesc în sufletul lor și să-i preschimbe. Asta înseamnă creștin.
Voi, educatorii, fără să vă dați seama, transmiteți în chip tainic copiilor neliniștea și-i influențați. Prin credință se risipește neliniștea. Ce spunem? „…și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”.
Să răspundeți la iubirea copiilor cu discernământ. Astfel, dacă vă iubesc, veți putea să-i călăuziți aproape de Hristos. Veți deveni voi mijlocul. Iubirea voastră să fie adevărată. Să nu-i iubiți omenește, precum fac de obicei părinții; nu-i ajută asta. Iubire întru rugăciune, iubire în Hristos. Aceasta într-adevăr folosește. Să vă rugați pentru fiecare copil pe care îl vedeți, iar Dumnezeu va trimite harul Său și-l va uni cu El. Înainte de a intra în clasă, și mai ales în clasele mai dificile, să spuneți rugăciunea „Doamne Iisuse…”. Intrând, să îmbrățișați cu privirea toți copiii, să vă rugați și apoi să vorbiți, dăruindu-vă întregul vostru sine. Făcând această jertfă în Hristos, vă veți bucura. Astfel, vă veți sfinți și voi, și copiii. Veți trăi în iubirea lui Hristos și în Biserică, fiindcă veți deveni buni în lucrarea voastră.
(Ne vorbește părintele Porfirie – Viața și cuvintele, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumenița, 2003, pp. 340-341)