Rugăciunea pentru hrană

Petrecerea în Biserică este viață practică, este viață nouă în Hristos. Majoritatea învățăturilor lui Iisus se află cuprinse în Evanghelii, dar modul efectiv în care trăia El și ucenicii Lui nu este precizat în Scripturi decât sporadic. Dar această petrecere creștinească s-a transmis de la Apostoli la discipoli și în toată lumea care a crezut în Hristos. Ea nu constă în reguli și legi stricte ce trebuie ținute sub frica pedepsei, ci mai degrabă în principii cu moduri de manifestare ce diferă ca aspect, dar nu în esență.
Un astfel de principiu este enunțat de Sfântul Apostol Pavel, care spune: „Ori de mâncați, ori de beți, ori altceva de faceți, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceți” (I Cor. 10, 31). El vorbește de amintirea permanentă de Dumnezeu prin orice lucru pe care îl facem.
Hrana este mijloc de apropiere și viețuire în Dumnezeu
De aceea și aseamănă hrana și băutura, elemente esențiale pentru creșterea, dezvoltarea și supraviețuirea trupului, cu amintirea de Dumnezeu, Cel care ne susține și de la Care ne tragem existența și viața. Însă aceste lucruri nu trebuie disociate, căci omul nu este ființă schizofrenică, suflet ce luptă împotriva trupului și invers. Omul este unitate de trup și suflet ce trebuie să afirme unitatea lumii create de și în Dumnezeu. Astfel că hrana nu este un rău necesar fără de care omul nu poate trăi, ci un mijloc de apropiere și viețuire în Dumnezeu.
În acest sens, Biserica învață că, așa cum începem orice lucru prin rugăciune, și înainte de a mânca să chemăm numele lui Dumnezeu. Astfel, stând în picioare înaintea bucatelor așezate pe masă, cu mâinile împreunate în dreptul pieptului, o persoană să spună rugăciunea „Tatăl nostru”. Această rugăciune a fost aleasă de Biserică pentru a fi rostită înainte de hrănirea trupească atât datorită caracterului ei intim de apropiere casnică cu Dumnezeu, cât și pentru bogăția de învățături duhovnicești. În ea se face amintire și se cere „pâinea zilnică” spre folos trupesc, dar și duhovnicesc, în Sfânta Împărtășanie. Încheind această rugăciune plină de hrană spirituală, creștinul se închină și face cruce peste sine și peste bucate.
Se observă că unele persoane spun diferite rugăciuni mai mult sau mai puțin spontane care însă amintesc de cererile nenumărate făcute de păgânii ce credeau că în multa lor vorbărie stă puterea rugăciunii. Alții se roagă pentru diferite lucruri ca abolirea sărăciei, descoperirea de tratamente împotriva SIDA, criza politică și economică etc. Trebuie menționat faptul că, deși creștinul este dator să se îngrijească și are responsabilitate față de societatea contemporană, nu este nici timpul, nici locul pentru astfel de cereri. De aceea, în ciuda aparenței lor simple, rugăciunile propuse de Biserică sunt mai cuprinzătoare, ele păstrând echilibrul ce trebuie să fie între trăirea duhovnicească și viața socială.
Decență și în alimentație
Mâncându-și hrana de dulce sau de post, în funcție de zi sau rânduială, credinciosul trebuie să păstreze decența. Mâncarea se mănâncă încet, bine mestecată, pentru a ajuta digestia. Acest lucru împreună cu stimulii vizuali dau mai repede senzația de sațietate, evitând astfel excesul alimentar. Din același motiv se recomandă folosirea farfuriei și nu „ciugulirea” din diferite platouri, creierul având senzația de prânz complet. Hrana bine preparată, gustoasă, ajută la asimilarea principiilor nutritive și favorizează imunitatea. Este indicată folosirea condimentelor, dar evitarea excesului de sare, aceasta având efecte negative pe termen lung, fiind în primul rând factor de risc cardiovascular și oncologic.
Se recomandă ca la sfârșitul mesei să se consume un mic desert sau fruct pentru rolul lor în prelungirea senzației de sațietate. Astfel, după ce s-a hrănit suficient, creștinul mulțumește printr-o scurtă rugăciune.
La cină se spun alte rugăciuni care se potrivesc mai bine pentru acest moment, ele găsindu-se în majoritatea cărților de rugăciuni. Poate că la început pare dificil, dar odată memorate, aceste scurte cuvinte aduc mângâiere și întărire duhovnicească.
Pentru gustările de peste zi, recomandate a fi puține la număr și a fi constituite mai ales din fructe și legume, se poate face o „simplă” cruce de binecuvântare asupra lor. Deși nu este indicată folosirea alimentelor industrializate, și junk-foodul se binecuvintează.
Evitând excesele, grija pentru hrană trebuie să fie parte a viețuirii creștinului acasă și în societate.
(Alexandru ULEA, www.ziarullumina.ro )