Rugăciunea ortodoxă

Un pustnic numește rugăciunea: „Plugăria sufletului”. Potrivită este asemănarea aceasta, de vreme ce numai prin rugăciune îndurarea lui Dumnezeu desțelenește sufletele noastre și numai printr-însa milostivirea lui cerescului Părinte rourează uscăciunea inimilor omenești și odrăslește, din pământul lor, lanuri cu bune roade. Despre negrăita ei putere și nespusul ei folos, un alt pustnic zice: „Precum vederea este mai mare decât toate simțurile, așa și rugăciunea este mai mare decât toate faptele bune”, vrând să spună prin aceste graiuri că numai cel ce se roagă poate să aibă și fapte bune.
Dar, pentru că rugăciunea ta să fie rug de foc, ce urcă de la pământ la cer, și ca să audă Domnul Dumnezeu glasul rugăciunii tale în zi și în noapte, la vreme de primejdie și de boală, la lucrul și la neputința ta, precum și la orice trebuință, se cuvine să faci rugăciunea întru acest chip:
Cu lacrimi de pocăință și cu zdrobire de cuget, după cuvântul care zice: „Dă-mi lacrimi să mă pocăiesc”;
Cu duhul umilit, cu inima înfrântă și smerită, așa cum se ruga proorocul David, cântând: „…duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi”;
Cu nebiruită și neobosită nădejde, căci așa spune Mântuitorul: „Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați și primit, și le veți avea” (Mc. 11, 24);
Cu nespurcate buze, adică să nu ceri lui Dumnezeu cele ce sunt spre răul tău și al aproapelui, fiindcă atunci rugăciunea ta se preface întru păcat;
Cu neîncetare, după porunca Mântuitorului care ne îndeamnă: „Neîncetat vă rugați”.
Și astfel rugându-vă, se vor da vouă toate și se vor umple inimile și casele voastre de untdelemn al bucuriei, de duhovnicească alifie a vindecărilor, de roua mântuirii veșnice, de grâu, de vin și de toate bunătățile cele de pe pământ și cele din ceruri.
Ci să mai știi și acestea frate: Pentru marile și grelele trebuințe, mergi la biserică și la preoții ei, ca să se roage pentru tine, căci aceia au plinirea tuturor bucuriilor. (www.credo.ro)