Rugăciunea neîncetată

Să nu socotească cineva că numai cei sfințiți și călugării sînt datori să se roage neîncetat și totdeauna, și nu și mirenii. Toți creștinii îndeobște sînt datori să se afle totdeauna în rugăciune. Căci Prea Sfîntul Filotei, patriarhul Constantinopolei, scrie în “Viața” Sfîntului Grigorie al Salonicului, că avea un frate iubit, numit Iov, om foarte simplu și tare virtuos, cu care vorbind odată Sfîntul îi grăi și despre rugăciune și despre datoria fiecărui creștin de rînd să se nevoiască totdeauna la rugăciune și să se roage neîncetat. Căci Apostolul Pavel poruncește tuturor creștinilor îndeobște: “Rugați-vă neîncetat” (1 Tes. 5, 17). La fel zice și Proorocul David, măcar că era împărat și avea toate grijile împărăției sale: “Văzutu-L-am pe Domnul înaintea mea pururea” (Ps. 15,8), adică Îl văd în chip înțelegător prin rugăciune pe Domnul totdeauna înaintea mea. Iar Grigorie Cuvîntătorul de Dumnezeu învață pe toți creștinii, spunîndu-le că trebuie să pomenim prin rugăciune numele lui Dumnezeu de mai multe ori decît răsuflăm.
Și spunînd Sfîntul către prietenul său Iov acestea și alte multe, îi mai spusese și că trebuie să dăm și noi ascultare îndemnurilor Sfinților; și că trebuie nu numai să ne rugăm totdeauna, ci să învățăm și pe toți ceilalți îndeobște, călugări și mireni, înțelepți și simpli, bărbați, femei și copii, și să-i îndemnăm să se roage neîncetat.
Auzind acestea, bătrînului aceluia Iov, i se păru un lucru nou și a început să se împotrivească și să spună că pentru a se ruga cineva totdeauna trebuie să fie dintre pustnici și călugări, care sînt în afara lumii și a grijilor din ea, și nu dintre mirenii care au atîtea griji și slujiri. Sfîntul îi dădu iarăși și alte mărturii și dovezi cu neputință de respins, dar bătrinul Iov nu se lăsa înduplecat. Dumnezeiescul Grigorie, ocolind vorba multă și cearta, tăcu și plecă în chilia lui, ca și bătrinul Iov. Dar mai pe urmă, cînd Iov se rugă în chilia lui singur, i se arătă înainte îngerul Domnului, trimis de Dumnezeu, care voiește mîntuirea tuturor oamenilor; și după ce-l mustră mult că s-a sfădit cu Sfîntul Grigorie și i s-a împotrivit în lucruri vădite, de care atîrnă mîntuirea creștinilor, îi porunci din partea lui Dumnezeu să ia aminte bine în viitor și să se păzească să nu mai spună ceva potrivnic unui astfel de lucru prea folositor sufletului, pentru că se împotrivește voii lui Dumnezeu; nici cu mintea să nu mai voiască să primească vreun gînd potrivnic, sau să cugete altfel de cum i-a spus dumnezeiescul Grigorie. Atunci, acel prea simplu bătrîn Iov merse îndată la Sfîntul și căzu la picioarele lui, cerînd iertare pentru împotrivirea lui și-i dezvălui toate cîte i le-a spus îngerul Domnului.